tag:blogger.com,1999:blog-37993305484019539102024-02-07T06:19:39.858+02:00Blog de (bună) creștere.A lui Andru.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.comBlogger17125tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-42454602055397473742015-02-18T01:53:00.000+02:002015-02-18T01:53:22.519+02:00Asumă-ți responsabilitatea!<div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="-webkit-composition-fill-color: rgba(130, 98, 83, 0.0980392); color: rgba(0, 0, 0, 0.701961); font-family: UICTFontTextStyleBody; text-decoration: -webkit-letterpress;">Vrea apă. Îi ofer sticla cu pai. Începe să plângă că vrea apă, împingând sticla. Îi ofer un pahar. Îl ia mulțumit și bea. Apoi îl pune pe turnul de învățare. Îi explic că nu poate urca în turn cu el în mână, paharul este din sticlă și se poate sparge. Îl pun deoparte. Se joacă cu altceva. Ies din bucătărie. Câteva minute mai târziu aud: mamaaa, mamaaa, apaaa, <pooooc! paharul s-a spart>, popu (mopul)! Vin într-un suflet; Andru, în turnul de învățare, vizibil îngrijorat că...este apă pe jos! Să șterg cu mopul! Cioburi peste tot... Îi explic semi-țipat că a spart paharul, că i-am explicat că nu are voie să se urce în turn cu paharul în mână, că sunt foarte supărată că a spart paharul și că o astfel de situație este foarte periculoasă fiindcă se poate tăia. În sinea mea spun mult mai multe, urlate bine: că am avut încredere în el, că nu merită această încredere, că nu e capabil să înțeleagă o limită, că mă ignoră, că nu o să îi mai fac pe plac niciodată etc. Strâng pufăind de furie, deja gândindu-mă că trebuie să mă recontectez cu el, îngrijorată de incapacitatea mea de a depăși un astfel de episod minor... Mă uit la el: se amuză când îi spun să nu coboare din turn, întinde jucăuș un picior ca și când ar încerca să coboare și nu înțelege câtuși de puțin agitația mea.</span></div>
</div>
<div style="-webkit-composition-fill-color: rgba(130, 98, 83, 0.0980392); color: rgba(0, 0, 0, 0.701961); font-family: UICTFontTextStyleBody; text-decoration: -webkit-letterpress;">
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div style="-webkit-composition-fill-color: rgba(130, 98, 83, 0.0980392); color: rgba(0, 0, 0, 0.701961); font-family: UICTFontTextStyleBody; text-decoration: -webkit-letterpress;">
<div style="text-align: justify;">
Stop! Rewind. Replay.</div>
</div>
<div style="-webkit-composition-fill-color: rgba(130, 98, 83, 0.0980392); color: rgba(0, 0, 0, 0.701961); font-family: UICTFontTextStyleBody; text-decoration: -webkit-letterpress;">
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div style="-webkit-composition-fill-color: rgba(130, 98, 83, 0.0980392); color: rgba(0, 0, 0, 0.701961); font-family: UICTFontTextStyleBody; text-decoration: -webkit-letterpress;">
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: justify;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9WmyfgBEeD7gHyWBEaQh3IH2OUcCg4gZZDMdaRSNKUB65ebbA6gkjZBnoM_EUUXLUttfGKhDJ2octm6l8h-a2k0xrWH-lIwC-bjtNIDn86ki3ztFvIjxWquBkbVyOrI72SHy1fZi32nRO/s640/blogger-image--586661225.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9WmyfgBEeD7gHyWBEaQh3IH2OUcCg4gZZDMdaRSNKUB65ebbA6gkjZBnoM_EUUXLUttfGKhDJ2octm6l8h-a2k0xrWH-lIwC-bjtNIDn86ki3ztFvIjxWquBkbVyOrI72SHy1fZi32nRO/s200/blogger-image--586661225.jpg" width="150" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><a href="http://www.keepcalmandposters.com/poster/keep-calm-and-take-responsibility" target="_blank">Sursa foto</a></td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div style="-webkit-composition-fill-color: rgba(130, 98, 83, 0.0980392); color: rgba(0, 0, 0, 0.701961); font-family: UICTFontTextStyleBody; text-decoration: -webkit-letterpress;">
<div style="text-align: justify;">
Suntem în perioada testării limitelor, în fiecare zi aceleași plus altele noi, o perioadă ce pare că nu se va termina niciodată. Copilul de un an și jumătate nu are discernământul pericolelor, nici nu înțelege toate consecințele. Știe că are putere, prin voința sa poate face lucruri să se întâmple. Poate lua decizii, are idei, nu îi place să i se pună limite. </div>
</div>
<div style="-webkit-composition-fill-color: rgba(130, 98, 83, 0.0980392); color: rgba(0, 0, 0, 0.701961); font-family: UICTFontTextStyleBody; text-decoration: -webkit-letterpress;">
<div style="text-align: justify;">
Eu, părintele, mă-sa, am discernământ. E de datoria mea să trasez limite clare, să i le explic de sute de ori ca să le înțeleagă, să îl supraveghez pentru a mă asigură că nu le încalcă, pentru propria lui siguranță. E de datoria mea să înțeleg și să accept că aceste limite vor fi testate din nou și din nou. Că până va căpăta discernănământ, copilul meu va continua să învețe și să experimenteze lumea prin testare. Trial and error. Că nu e un robot, ci o mică ființă umană în curs de șlefuire a personalității. Că nu îl vreau un follower ci un lider, așadar nu am de ce să mă aștept de la el să mi se conformeze orbește. Buuuun! Deci, în concluzie, comportamentul lui e responsabilitatea mea. Și atunci de ce este atât de greu să îmi asum responsabilitatea? De ce nu e clar ca lumina zilei că un pahar spart nu e nimic mai mult decât eșecul meu de a stabili o limită clară și a supraveghea respectarea ei? </div>
</div>
<div style="-webkit-composition-fill-color: rgba(130, 98, 83, 0.0980392); color: rgba(0, 0, 0, 0.701961); font-family: UICTFontTextStyleBody; text-decoration: -webkit-letterpress;">
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div style="-webkit-composition-fill-color: rgba(130, 98, 83, 0.0980392); color: rgba(0, 0, 0, 0.701961); font-family: UICTFontTextStyleBody; text-decoration: -webkit-letterpress;">
<div style="text-align: justify;">
O bună parte a zilei mă zbat între o dragoste năprasnică și furii rostite sau nerostite. Mă înfurii pe nedrept fiindcă nu pot, pe moment, să îmi accept inabilitatea de a impune limite și, în general, stângăcia în a fi părinte. Pentru că vreau să îi ofer și multă libertate în contextul necesarelor granițe. Și pentru că nu sunt suficient de răbdătoare și poate nici suficient de empatică... </div>
</div>
<div style="-webkit-composition-fill-color: rgba(130, 98, 83, 0.0980392); color: rgba(0, 0, 0, 0.701961); font-family: UICTFontTextStyleBody; text-decoration: -webkit-letterpress;">
<div style="text-align: justify;">
Și da, uneori mai izbucnesc. Deși în majoritatea cazurilor îmi spun mantrele ("Dacă țip nu va înțelege mai bine situația" și "Vreau un copil cu personalitate, nu un robot"), uneori ele nu funcționează și țip. Regret amarnic de fiecare dată. Mereu îi cer scuze și îi explic ce a fost în sufletul și în mintea mea. Mă înfrânez cât pot de la a mă răsti și de la a ridica tonul. Totuși, cred că un copil trebuie să te vadă așa cum ești cu adevărat, nu părintele perfect echilibrat (decât în cazul în care ești. Eu nu sunt.) E bine să știe că e normal să ai și furii și tristeți, la fel de bine cum poți fi vesel și fără griji. Și trebuie să îți ceri scuze când crezi că l-ai nedreptățit. Tocmai pentru că nu ești un zeu, îndreptățit să te comporți oricum. Ești doar un părinte care, în ciuda dragostei mistuitoare, mai greșește. </div>
</div>
<div style="-webkit-composition-fill-color: rgba(130, 98, 83, 0.0980392); color: rgba(0, 0, 0, 0.701961); font-family: UICTFontTextStyleBody; text-decoration: -webkit-letterpress;">
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div style="-webkit-composition-fill-color: rgba(130, 98, 83, 0.0980392); color: rgba(0, 0, 0, 0.701961); font-family: UICTFontTextStyleBody; text-decoration: -webkit-letterpress;">
<div style="text-align: justify;">
Să-mi asum răspunderea s-a dovedit a fi unul dintre cele mai complicate aspecte ale părinției. Adică să renunț eu la statutul auto-proclamat de părinte-știe-tot. Să las garda jos, să empatizez cu copilul. Să accept că orice comportament al copilului nu e nimic mai mult decât reflexia abordării mele și măsura a cât de bine înțeleg să îi răspund nevoilor. </div>
</div>
<div style="-webkit-composition-fill-color: rgba(130, 98, 83, 0.0980392); color: rgba(0, 0, 0, 0.701961); font-family: UICTFontTextStyleBody; text-decoration: -webkit-letterpress;">
<div style="text-align: justify;">
În continuare aștept prea multe de la el. Mai uit că are doar un an jumătate și singurul lui job e să descopere lumea. Uit, dar îmi amintește el. Cât eu strâng cioburile, el se preface că ar coborî din turn. O face râzând jucăuș. Încearcă să îmi spună: mami, descrețește fruntea! Am înțeles că nu am voie să cobor chiar acum, dar te tachinez puțin. Aștept să termini de șters apa cu popu ca să ne putem drăgăli puțin, așaaa, cât să uităm de supărare. </div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-61057276859849699892015-01-24T22:53:00.000+02:002015-01-25T00:21:40.681+02:00Primul tuns<div style="text-align: justify;">
Nu mai avem bebeluș, avem băiețel. Am tuns zulufii cu durere în suflet. Erau frumoși tare, dar ne făceau viața grea. Se încâlceau ușor de la somn, se pieptănau cu cântec și îi veneau puiului în ochi. Ne-am încăpățânat cât am putut. Apoi ne-am luat inima în dinți și l-am tuns.<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiToc4ACbB_XH-Sdg20XsxKJhbtcdsuCDPVtv3RARxwJDYLf9I8saxTHNK0dF79LtWf7tzU6IKLLoxRS9AEm-RHF9gvAXY2ny1Yi3hq_W_oASjstrjDbWwjorSuwMCiKR0-nxWHAPaNnjPp/s1600/Andra+Tuca+05.12.2014+-+web-4.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiToc4ACbB_XH-Sdg20XsxKJhbtcdsuCDPVtv3RARxwJDYLf9I8saxTHNK0dF79LtWf7tzU6IKLLoxRS9AEm-RHF9gvAXY2ny1Yi3hq_W_oASjstrjDbWwjorSuwMCiKR0-nxWHAPaNnjPp/s1600/Andra+Tuca+05.12.2014+-+web-4.JPG" height="213" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Crețulinii fotografiați de curând de minunata <a href="http://www.magdaconstantin.ro/" target="_blank">Magda Constantin</a><br />
<div>
<br /></div>
</td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div style="text-align: justify;">
L-am pregătit cu două zile înainte și i-am povestit ce se va întâmpla. Am citit cartea cu Gerard, puiul de girafă care merge pentru prima oară la tuns. Ne-am jucat cu foarfeca și i-am arătat cum o să i se taie părul șuviță cu șuviță. Părea receptiv și încântat. Tunsul în sine a fost însă anevoios fiindcă vroia să pună mâna în păr, plus lipsa de răbdare - a durat mai mult de jumătate de oră tunsul de zulufi. Până la urmă a fost bine!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar mai întâi de toate am căutat o zi întreagă un loc unde să tundem copilul. M-a surprins că nicăieri pe internetul ăsta mare nu am găsit o listă cu toate frizeriile de bebeluși, ca să îmi pot alege una în proximitate - distanța mi se pare esențială când ai un copil mic.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am găsit mai multe frizerii de copii, însă nu atât de multe câte credeam că ar putea fi. Așadar e mult potențial pe piață. Dar până punem pe picioare un nou biznis, hai să vedem ce locuri prietenoase cu bebelușii noștri am găsit. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
* <a href="http://yummymummy.ro/" target="_blank">Yummy Mummy</a>, bd. Mărășești 55. Super servicii complete pentru bebe și mami. Serviciul de babysitting este inclus, uraaaa! </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
* <a href="http://www.forfecila.ro/" target="_blank">Forfecilă</a>, în cadrul Militari Shopping Center.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
* <a href="http://www.ciufolici.ro/sectiunec.php" target="_blank">Ciufolici</a> - puteți alege dintre două locații, în zona Amzei sau în zona Obor. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
* <a href="http://www.frizerie-copii.ro/" target="_blank">Dolphy - Frizeria copiilor</a>, în cadrul centrului comercial Vitantis. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
* <a href="http://www.familycenter.ro/categorii/copii" target="_blank">Family Beauty Center,</a> str. Ion Mihalache 93.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
* <a href="http://www.corabiapiticilor.ro/" target="_blank">Corabia Piticilor</a>, în cadrul Carrefour Colosseum.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
* <a href="http://beautyplay.ro/" target="_blank">Beauty Play</a>, str. Câmpia Libertății 39, zona Titan. Au și serviciu gratuit de babysitting, deci și aici puteți merge la un răsfăț la salon împreună cu bebe.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
* <a href="http://bellesophia.ro/frizerie-copii/" target="_blank">Belle Sophia</a>, în cadrul Complexului Comercial Unu, zona Dristor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br class="Apple-interchange-newline" />
* <a href="http://mr-frizzbee.ro/" target="_blank">Mr. Frizzbee</a>, zona 13 Septembrie - Prosper. Momentan sunt închiși în căutare de o nouă locație.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am ales salonul <a href="https://www.facebook.com/SalonYummyMummy" target="_blank">Yummy Mummy</a> din considerente de proximitate și drag de salon. Salonul ăsta e din seria biznis deștept la care m-am gândit și eu fără a-i da curs. Pe lângă serviciile de frizerie copii, salonul e special gândit pentru mame, cu două persoane dedicate care stau mereu cu copilașii, loc de joacă, cameră de alăptare și loc de schimbat. Salonul mi-a plăcut din prima pentru că fetele au o mare înțelegere pentru mame. De la a întârzia la programare aproape de fiecare dată până la manichiură cu bebe în brațe sau epilat cu bebe la țiți. Iar când bebe e odihnit și vesel, fetele au o disponibilitate fantastică de joacă și comunicare cu el. E foarte relaxant pentru mine să merg acolo și mi-am propus să o fac mai des. Așa că noi o să continuăm să mergem acolo să ne și frezăm. Vestea bună e că zulufii rezistă și crețul nostru are o minunată creastă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Recunosc că îmi lipsesc remarcile zilnice de la babele care îl compătimeau pe băiețel că îl ține mami "cu părul lung, ca o fetiță" :-). Voi cum v-ați îndurat să renunțați la primii zulufi, cei mai moi și mai parfumați zulufi pe care o să îi mângâiați vreodată? </div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-86122681108723073122014-10-25T18:25:00.003+03:002014-10-25T18:32:42.238+03:00When LOVE is for SALE<div>
<div style="text-align: justify;">
În clasa a șasea credeam că blugii noi pe care mi-i doream sunt singurul lucru care ar putea să îl facă pe Silviu, băiatul de la clasa 7F, să mă placă. Păreau mai importanți decât personalitatea mea, aveau ei înșiși o personalitate, erau frumoși și parcă ar fi putut vorbi pentru mine. </div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu am sfârșit o fashionistă cu acte în regulă sau vreo fashion addict. Dar am ajuns ca la 30 de ani să am peste 30 de perechi de blugi. Și mi-a plăcut mereu la nebunie să mă îmbrac frumos. Să am haine frumoase. Să am haine multe. M-a relaxat mereu să pierd vremea printre rafturi și umerașe. Cu o doză moderată de snobism și un timp generos dedicat shoppingului am ajuns să acumulez o gaderobă impresionantă și pe care am grijă să o îmbogățesc sistematic. </div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Cu toate astea, la o privire succintă găsesc multe piese purtate prea puțin sau poate niciodată. Rochia roșie din dantelă care mi-a plăcut atât de mult în magazin, dar căreia nu i-am găsit ocazia. Fusta cu dungi verzi și ocru, cu pliurile ei minunate, care mă așteaptă de câțiva ani să îi găsesc bluza perfectă. Sau cei mai sexy pantofi stiletto lăcuiți, cu-al lor toc cyclam, care sunt numărul meu dar nu sunt numărul meu. Adică pur și simplu nu îmi vin, bată-l-ar vina de shopping online, cu-ale lui tentații! </div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Și mai e și aspectul mărimii la haine. Trei-patru numere diferite tronează în dulapurile mele. Dar pe cât de mult regret blugii cu broderii colorate și petice boho-chic, pe atât de mult îmi place noua mea siluetă. </div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Mult timp nu m-am putut desprinde de ele. Le iubesc și parcă aș vrea să le am pur și simplu. No questions asked, sa am dulapurile pline până la refuz. Dar acum am decis că e momentul să mă desprind. Cu greu am început să sortez. </div>
<div style="text-align: justify;">
Astăzi am terminat „curățenia” prin dulapuri. Am tras trei <b>concluzii</b> importante:</div>
<div style="text-align: justify;">
- de-a lungul timpului am avut (prea) multe variații de greutate; notă pentru sine: controlul greutății să rămână o prioritate și în viitor;</div>
<div style="text-align: justify;">
- când ai prea multe haine, inevitabil uiți de foarte multe dintre ele; sau nu ai timp să le porți; notă pentru sine: trebuie să fac o trecere în revistă și o sortare a garderobei măcar o dată pe an;</div>
<div style="text-align: justify;">
- când cumperi o piesă trebuie să te gândești serios cu ce o asortezi și cât e de versatilă; notă pentru sine: să fac shopping mai echilibrat și să reduc achizițiile din impuls.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Așa că lume, lume, am haine de dat! Și nu oriunde, ci la <a href="https://www.facebook.com/events/294424777429841/" target="_blank"><b>When LOVE is for SALE</b></a> - târg pentru lucruri care au fost și încă merită iubite. Da, mă duc la târg cu hainele mele frumoase. O să am haine business și casual, câteva încălțări și accesorii: eșarfe, fulare, centuri. De cele mai multe o să îmi pară rău, sunt minunate. Majoritatea nu îmi mai vin. Deci haideți de le vedeți! O să mai fie și alte lucruri interesante pe acolo: bijuterii, cărți, albume cu muzică bună sau obiecte decorative. Atenție, mămici, o să găsiți și hăinuțe, încălțări și jucării pentru copii. Dacă vă place ceva de la târg, plecați cu ceva nou ce merită iubit. Dacă nu, stăm la un pahar de vorbă, bem un vin fiert, poate mâncăm și ceva bun și gata. </div>
<div style="text-align: justify;">
Deci ne vedem sâmbăta viitoare, pe 1 noiembrie, la <i>Have a cigar</i>, strada Dianei 11, începând cu ora 10:30 și până la 18:00, la târgul <b>When LOVE is for sale</b>. Sigur vă găsiți ceva ce merită iubit! Sau măcar vă clătiți ochii. Să ne vedem cu bine și poftă de shopping! </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwJqzE9WRMOL3ruYbS7Wdu8L0IQbUgYyD69Xuqzm1ISWz-4-WfZCgH9gITF7UL55_oETFeZcVFtv1dY-qrLI3xUWFHH7dzI6O-JDitztOD4sX4D35VJPGnJp0i8nXpFZMLr4cCinJos0Jk/s1600/10689546_1552201381661208_1191498732598641838_n.jpg" height="153" width="400" /></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-37130246520663755372014-08-08T22:16:00.001+03:002014-08-08T22:17:46.862+03:00Alăptarea după 1 an<div style="text-align: justify;">
Odată cu debutul Săptămânii Mondiale a Alăptării 2014 (1-7 august), eu și Andru am aniversat 1 an de alăptare frumoasă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Deși, pe măsură ce Andru a crescut, frecvența și aviditatea cu care mă informam pe tema alăptării au mai scăzut, subiectul a rămas în continuare în centrul atenției noastre. De altfel, întreaga familie extinsă și prietenii s-au obișnuit cu realitatea alăptării - este ceva natural la întâlnirile noastre ca Andru să sugă oricând.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Alăptarea a fost pentru noi un parcurs lin, ceva ușor și natural. Cred că <b>secretele succesului</b> au fost două. <b>Numărul 1</b>: o <a href="http://bunacrestere.blogspot.ro/2014/02/abc-ul-alaptarii.html">informare temeinică</a> înainte și după naștere - am știut că am destul lapte, că trebuie doar să îl pun la sân ori de câte ori cere, ce înseamnă o atașare corectă, importanța suptului de noapte, riscurile biberonului/suzetei, că există pusee de creștere și multe altele. Toate cunoștințele acestea mi-au fost esențiale în cultivarea unei încrederi mari în capacitatea mea de a-mi hrăni copilul exclusiv cu lapte matern, dar și în capacitatea bebelușului de a mă ghida în tot acest proces adesea dificil pentru o proaspătă mamă. <b>Numărul 2</b>: faptul că am apelat, încă din maternitate, la un consultant în alăptare. Ea mi-a confirmat că tot ceea ce fac este bine, că bebe se atașează corect și totul decurge conform planului. Aceste confirmări au fost importante pentru că, deși m-am informat temeinic, cum spuneam, m-am confruntat cu temerile inerente venite la pachet cu situația de o noutate covârșitoare: un bebeluș mic și neajutorat care trebuia hrănit exclusiv din corpul meu. Nu aș neglija nici presiunile și informațiile contradictorii cu care am fost bombardată la început de personalul din maternitate și de oricare altă persoană cu care intram în contact.</div>
<div style="text-align: justify;">
Așa că problemele cu care ne-am confruntat nu au părut nicicând insurmontabile, am știut mereu că am resursele pentru a le depăși cu succes. Și în afară de câteva situații de canale blocate și refuzul unuia dintre sâni nu am avut alte probleme reale. Andru a avut o creștere în greutate fulminantă în primele 6 luni, a făcut achizițiile specifice vârstei cu rapiditate, a fost mereu vesel și prezent, nu a avut colici. Dacă ar fi dormit mai mult aș fi crezut că am un copil perfect! ☺</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Prin urmare, am tras concluzia că alăptarea e simplă. Un act ancestral, perfect natural, o comuniune perfectă între mamă și bebeluș. Eram convinsă că orice femeie poate reuși cu informațiile complete și puțină răbdare. Recunosc și că această convingere, precum și succesul nostru facil, mă făcuse să judec cu prea multă ușurință pe mamele ce nu alăptau exclusiv. Dădeam ochii peste cap când auzeam întrebarea „mai ai lapte?” și judecam aspru neștiința la acest capitol. Mă credeam o mamă mai bună decât cele care nu alăptează și îmi plăcea „secta” exclusivistă din care credeam că fac parte. </div>
<div style="text-align: justify;">
Dar, ca și multe alte „convingeri” de care nu mai sunt așa convinsă acum, după 1 an, mi-am reconsiderat opinia și despre alăptare. Experiența vine și cu un plus de echilibru. Am cunoscut tot felul de mame de când îl am pe Andru. Mi-a fost dat să văd multă indiferență la capitolul alăptare, dar și multă suferință. Nu de puține ori, eșecul în alăptare doare nespus. Până la urmă am înțeles că nu contează motivele pentru care nu ai succes, deznodământul eșecului e la fel de devastator. Și am mai înțeles că alăptarea nu este singura măsură a unei mame. Am încetat să mai discriminez și acum mă simt doar... norocoasă. Îmi dau seama că alăptarea nu e mereu un dat, ci un dar. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cum e alăptarea unui copil de 1 an? Minunată! E dragoste pură! El comunică acum cu mine în timp ce suge, râde, mă mângie, mă privește în ochi și se abandonează. E singurul moment când se oprește din goana permanentă în care e - un copil super activ care de multe ori nu stă locului nici chiar când suge. Încă mă mai emoționează febrilitatea cu care mă caută zi și noapte. Faptul că încă îi mai sunt suficientă și indispensabilă eu. Alăptarea e modalitatea perfectă de reconectare dacă suntem despărțiți pentru câteva ore, relaxarea dinainte de somn și răsfățul de după, panaceu universal pentru orice nemulțumire sau suferință. E parte integrantă din viețile noastre și n-aș da-o pentru nimic în lume! </div>
<div style="text-align: justify;">
La fel ca și acum 1 an, iubim alăptarea! </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIMgjuJH0kTgZple4h3yIKmXD6OyE25r1RKNlnBhN3CoDfEMBBKlzqS2_abmYy4UOTMxW_s2YurUQ3Pi6lrjybAPUgJwwHxTifiUJMUJ7wisbVZjdAkilU-96YtaPf4knuCRHpvcKa7S-W/s1600/bf-mamma.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIMgjuJH0kTgZple4h3yIKmXD6OyE25r1RKNlnBhN3CoDfEMBBKlzqS2_abmYy4UOTMxW_s2YurUQ3Pi6lrjybAPUgJwwHxTifiUJMUJ7wisbVZjdAkilU-96YtaPf4knuCRHpvcKa7S-W/s1600/bf-mamma.JPG" height="239" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Andru, 2 luni jumătate</td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-22147522630875260542014-08-01T02:08:00.000+03:002014-08-08T22:21:58.556+03:001 an<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://popcultureasylum.com/wp-content/uploads/2011/08/one-year-old-candle1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" src="http://popcultureasylum.com/wp-content/uploads/2011/08/one-year-old-candle1.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Acum un an a început totul... aventura de a fi mamă. Da, da, știu, ați mai auzit clișeul ăsta de o mie de ori. „Aventura de a fi mamă”. Într-un mod caraghios, nu credeam că o să îl folosesc vreodată. Dar da, e chiar o aventură. Experimentezi încontinuu, fără șă știi ce surprize îți rezervă ziua de mâine. Dacă nici asta nu e aventură, atunci ce e?</div>
<div style="text-align: justify;">
Mereu am avut o aplecare maternă, am în mine o tendință greu de stăpânit de a proteja. Și mereu mi-am dorit copii. Doi sau trei, făcuți devreme. Nu m-au pasionat copiii altora dar mi i-am dorit pe ai mei cu ardoare. </div>
<div style="text-align: justify;">
Așa că l-am făcut pe Andru! Și nici o aplecare maternă nu m-a pregătit pentru ce avea să fie cu adevărat maternitatea! A fost un an ca un rollercoaster, un an ușor și greu, frumos și nesuferit , iar eu - echilibrată și labilă. Agonie și extaz! </div>
<div style="text-align: justify;">
A fost un an extraordinar. Am început să mă descopăr, să aflu cine sunt cu adevărat. Să muncesc la mine, să lucrez cu mine. E greu de crezut că un mic omuleț te poate pune față-n față cu tine aproape brutal. </div>
<div style="text-align: justify;">
Am constatat cu stupoare și că un copil nu leagă nimic. Dar poate cu ușurință să scindeze. Dacă nu ai ce-ți trebuie în cuplu, vezi-ți de treabă și nu fă copii! Cea mai mare bucurie din viața unui cuplu e și cea mai mare provocare. Mi-a plăcut ce am descoperit la noi doi după ce am depășit tumultul începutului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Apropos de început... ce cronologie bizară a avut primul an al lui Andru în sufletul meu! Debut calm, și după aceea furtună. Și realitatea că nimic din ce e valabil astăzi nu e obligatoriu să mai fie valabil și mâine. Azi a dormit toată noaptea? Mâine noapte se va trezi de cinci ori. Azi a mâncat o farfurie de ciorbă? Mâine va face greva foamei. Azi refuză cu obstinație banana? Mâine va plânge că nu i-o desfaci suficient de repede. </div>
<div style="text-align: justify;">
Și în tot timpul ăsta, micul nostru a crescut încetul cu încetul. Azi un cârlionț, mâine un dințișor, și câte o fărâmă de personalitate zi de zi. Extrovertit, expansiv, vesel și plin de energie. Dacă ar fi să caut o constantă a primului an din viața copilului nostru, aceasta ar fi veselia lui. </div>
<div style="text-align: justify;">
Uitându-mă în urmă, zău că mi-e greu să îmi amintesc momentele dificile. Știu că au fost, încă mai avem pe alocuri. Dar copilașul mă spală pe creier în fiecare dimineață cu zâmbetul și mirosul lui și uite-așa uit că mai e și greu, nu numai veselie și iubire. Așa că abia aștept să o luăm de la capăt.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Și în sfârșit am înțeles care-i treaba cu dragostea asta de mamă. Adică nu iei nimic de la nimeni, nu împarți nimic. Doar îi iubești grozav de mult pe amândoi, tatăl și fiul. Atât de mult pe amândoi, dar foarte diferit.</div>
<div style="text-align: justify;">
Îmi place la nebunie să fim trei, îmi place la nebunie să îl avem pe Andru! </div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-34760703167556124132014-05-10T01:51:00.001+03:002014-05-10T01:54:49.979+03:00Pedeapsa fizică: adevăr și provocare<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">De câte ori ați auzit că „bătaia e ruptă din
rai”? Sau adulți care povestesc cum bătaia le-a format caracterul? O palmă la
fund din când în când nu doare, ba chiar e necesară pentru ca părintele să își
sublinieze punctul de vedere și să se asigure că progenitura răspunde conform.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Așadar, nu bătaia propriu-zisă, dar articularea
ocazională a copiilor, este o practică acceptată și chiar recomandată în
societaea românească, cu beneficii presupuse multiple.<o:p></o:p></span></div>
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPFnOEtKk7zgyyks01WjMcHGXd-GV9hLqnFOzbDSqOm59iATyU6r89hGUxB_ZFL6fg8ARwwXVRsA7azoeL4qfxTgdgfASj4e9xf10luPKzN5DrHqej_sIvZSBwGYXiPn7KxxB_yPpFw0ri/s1600/corporal2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPFnOEtKk7zgyyks01WjMcHGXd-GV9hLqnFOzbDSqOm59iATyU6r89hGUxB_ZFL6fg8ARwwXVRsA7azoeL4qfxTgdgfASj4e9xf10luPKzN5DrHqej_sIvZSBwGYXiPn7KxxB_yPpFw0ri/s1600/corporal2.jpg" height="180" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Sursă: <a href="http://www.examiner.com/article/spanking-the-argument-against-corporal-punishment">examiner.com</a></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Desigur că „noul curent occidental”, cum e
descris în multe surse, este din ce în ce mai des popularizat și la noi în
ultimii ani: nu-ți lovi copilul! Nu știu de ce această atitudine trebuie să se
constituie într-un curent, cu argumente și pledoarii. Pentru că argumentele par
implicite: răspunsul cu violență, fie ea fizică sau verbală, transmite
copilului ideea că este acceptabil să te impui prin astfel de mijloace în fața
celor mai slabi decât tine. Cu siguranță că el, copilul, odată devenit
adolescent sau adult, va perpetua modelul și va alege violența în fața
argumentării logice. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">În plus, atunci când îți impui voința asupra copilului,
așteptându-te mereu ca el să execute pentru că „așa spui tu”, îi anulezi
personalitatea. Copilul va înțelege că trebuie să te urmeze orbește, altfel va
suporta consecințele. Pe viitor însă, acest copil are toate șansele să replice
acest comportament în mediile în care va activa. Iar când va întâlni un lider
carismatic, cu o personalitate puternică, îl va urma orbește. Părintele nu
poate să rămână toată viața acel personaj solar pe care copilul îl urmează,
micul univers al copilului. Pe măsură ce puiul de om crește, asupra lui începe
să se manifeste din ce în ce mai pregnant propria rațiune și înțelegere a
lucrurilor, personalitatea și influențele mediului. Anturajul este în special
definitoriu pentru adolescenți, ei având un caracter încă permeabil și într-o
continuă șlefuire. De aceea e bine să mizăm, în primii ani de viață, mai
degrabă pe argumentație și logică decât pe obediență, mai degrabă pe
auto-afirmare decât pe o permanentă încurajare a nevoii de validare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Într-adevăr, pe termen scurt și mediu, orice
formă de pedeapsă, fie ea fizică sau de orice altă natură, este eficientă.
Copilul va ști că dacă nu face cum spune părintele va fi lovit, așadar „este
cuminte”. Pe termen lung, însă, pedeapsa își dovedește nu numai ineficiența ci,
mai mult, aduce un deserviciu viitorului adult, cum subliniam și mai sus.
Pedepsindu-l cultivi motivația extrinsecă: copilul nu va acționa „corect” mânat
de o motivație internă, de propria conștiință, ci va acționa exclusiv pentru a
evita repercursiunile. Odată dispărute constrângerile externe, el se va
întoarce la vechiul comportament, fără să fi înțeles adevăratul substrat al
impunerilor părintești.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Pedeapsa fizică subminează și încrederea dintre
părinte și copil și face foarte probabilă ostilitatea față de figurile de
autoritate. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Și nu, pedeapsa nu este mai tolerabilă dacă nu
este de natură fizică, și nici necesară sau eficientă, așa cum prezintă pe larg
Alfie Kohn în cartea sa, „<a href="http://shop.totuldespremame.ro/cumpara/parenting-neconditionat-7561646"><span style="color: blue; mso-bidi-font-size: 10.0pt;">Parenting necondiționat</span></a>”. Toate tipurile de pedeapsă sunt fațete ale aceleiași monede. Doar că
pedeapsa fizică lasă cele mai multe cicatrice. Cele fizice trec repede, cele
psihologice rămân cu copilul o viață.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Și până la urmă, atâta vreme cât societatea
românească blamează violența față de semeni (nu este un comportament tolerat să
îți lovești partenerul de viață sau vecinul, de exemplu), de ce aceeași
societate tratează cu larghețe un atare comportament față de copii? Dacă
soțul/soția sau vecinul nu se lasă convinși să acționeze așa cum tu consideri
că este oportun nu îi vei constrânge să o facă aplicându-le o palmă la fund,
nu? Atunci de ce ți s-ar părea tolerabil un asemenea comportament față de
propriul copil?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Dacă argumentele de mai sus nu par implicite
pentru toată lumea, ele sunt susținute și de numeroase studii. Există dovezi
copleșitoare conform cărora pedeapsa fizică face copiii mai agresivi și duce la
o serie de consecințe nedorite.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Cercetătorii au ajuns la concluzia că pedeapsa
fizică a fost asociată cu schimbări bruște și dese ale stării de spirit,
anxietate, abuz sau dependență de alcool și droguri și tulburări de
personalitate. Se pare că dacă pedepsele fizice nu s-ar aplica, incidența
anumitor boli psihice s-ar reduce cu 2% până la 7%.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">O analiză a aproximativ 80 de studii întreprinse
în ultimii 20 de ani pe această temă a dus la concluzia că pedeapsa corporală
mărește riscul unei evoluții negative a dezvoltării copilului, nici unul dintre
studii negăsind vreun beneficiu al acestora în dezvoltarea copiilor.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Mai mult, copiii care sunt loviți la vârsta de 1
an sunt mult mai predispuși să se comporte agresiv și să ia punctaje mici la
testele cognitive comparativ cu acei copii ce nu au fost loviți, mai arată
noile cercetări.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Însă ce mi-a atras atenția cu adevărat a fost
descoperirea conform căreia pedeapsa fizică încetinește dezvoltarea cognitivă a
copiilor. Impactul va putea fi observat mai târziu asupra IQ-ului copilului.
Conform cercetărilor, pedeapsa fizică ar putea reduce materia cenușie din
creier – parte integrantă a sistemului nervos central ce influențează
intelingența și capacitatea de învățare. Descoperirea susține ipoteza că acei
copii și adolescenți care au fost abuzați sau neglijați au mai puțina materie
cenușie decât cei ce au fost tratați bine. Desigur că vorbim aici despre cazuri
serioase de abuz, însă totuși aceste date ne fac să conștientizăm impactul
serios de natură psihologică, emoțională și pe alocuri și fizică a pedepselor
corporale. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Pedeapsa fizică este așadar nenecesară, neproductivă și creează un deserviciu copilului. Ca și părinți trebuie să ne concentrăm eforturile în a deprinde mijloace neagresive și eficiente de disciplină. Însăși conceptul clasic de disciplină trebuie regândit în termeni de argumentare - empatie - comunicare - colaborare. Astfel vom reuși să înțelegem motivația din spatele comportamentelor nepotrivite ale copiilor noștri, care este singura problemă ce trebuie adresată. Pentru că aceste comportamente sunt doar manifestarea și nu substratul. Așadar când vom învăța să tratăm fondul și nu forma vom fi reușit să îi înțelegem așa cum merită.</span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEik2o4pY9mqmWvqoCL-JPhnVCTGL9OV2MWKLuG2UJPBh6AjeHEVl-EA1oYlT_n8NyDWCin_PJD5yedJWbo78VqUmTYwBmJunaQgWOfTOjefkLZ7z2k6gtkaRSZJR5PRXrx08CUdWM_U0Z-n/s1600/photo+1.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEik2o4pY9mqmWvqoCL-JPhnVCTGL9OV2MWKLuG2UJPBh6AjeHEVl-EA1oYlT_n8NyDWCin_PJD5yedJWbo78VqUmTYwBmJunaQgWOfTOjefkLZ7z2k6gtkaRSZJR5PRXrx08CUdWM_U0Z-n/s1600/photo+1.JPG" height="147" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Sursă: Facebook</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial; line-height: 18pt; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; vertical-align: baseline;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial; line-height: 18pt; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; vertical-align: baseline;">
<span style="font-family: inherit;">Surse:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial; line-height: 18pt; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; vertical-align: baseline;">
<i><span style="font-family: inherit;">http://www.psychologytoday.com/blog/the-me-in-we/201202/how-spanking-harms-the-brain<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial; line-height: 18pt; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; vertical-align: baseline;">
<i><span style="font-family: inherit;">http://www.peacefulparenting.info/2013/02/17/the-facts-about-spanking-video-17-min/<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial; line-height: 18pt; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; vertical-align: baseline;">
<i><span style="font-family: inherit;">http://www.examiner.com/article/spanking-the-argument-against-corporal-punishment<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial; line-height: 18pt; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; vertical-align: baseline;">
<i><span style="font-family: inherit;">http://terapiafunctioneaza.ro/index.php/articole/40-bataia-e-rupta-din-rai</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial; line-height: 18pt; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; vertical-align: baseline;">
<i><span style="font-family: inherit;">http://www.rawstory.com/rs/2014/04/16/study-spanking-doesnt-work-but-average-4-year-old-is-spanked-936-times-per-year-anyway/</span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: medium;"><o:p></o:p></span></i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-64236560253047449202014-04-09T00:52:00.001+03:002014-04-09T00:52:20.471+03:00Cu și despre Work at Home Moms<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_p9OnCoTdDEbT-qfL5XUrFUwPLHqN63-ouXrCRBvWK75PrZi4E956Nnm8a2z0m4ruaYjD2VKy9A2BwH9RA8-Rtva01kUJA6wDl5XFt9Noe_CanTcKqx44wUJKjj5Z9w3SRrxsGG4PpnI8/s1600/Lifts-Be-Bold-800x800.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_p9OnCoTdDEbT-qfL5XUrFUwPLHqN63-ouXrCRBvWK75PrZi4E956Nnm8a2z0m4ruaYjD2VKy9A2BwH9RA8-Rtva01kUJA6wDl5XFt9Noe_CanTcKqx44wUJKjj5Z9w3SRrxsGG4PpnI8/s1600/Lifts-Be-Bold-800x800.png" height="200" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Admir femeile antreprenor! Cu atât mai mult admir mamele antreprenor! Fiind mamă înțeleg ce înseamnă ca, pe lângă îngrijirea unui bebeluș sau toddler, să ai și alte obligații. Este solicitant, de-a dreptul greu, pe alocuri cvasi-imposibil. Noroc că există nopțile!</div>
<div style="text-align: justify;">
Un demers antreprenorial implică o planificare riguroasă, un plan de acțiune temeinic și realist și o execuție impecabilă la momentul potrivit. Și haideți să nu uităm, pe lângă resurse materiale, de curaj și resurse sufletești. Pentru o mamă, al cărei timp este foarte limitat și a cărei energie serios pusă la încercare, demersul antreprenorial poate părea cu atât mai complicat. Tocmai de aceea, cu fiecare poveste de succes pe care o cunosc le admir din ce în ce mai mult pe mamele-antreprenor! </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://wahm.ro/" target="_blank">Work at Home Moms România</a> este o inițiativă de pionierat ale cărei eforturi se îndreaptă spre mamele care lucrează de acasă. În această idee au lansat și programul de Mentorat Antreprenorial pentru mame: M.A.M. Acest program își propune consilierea mamelor ce doresc să demareze propria afacere prin șapte întâlniri ce adresează probleme specifice ale antreprenoriatului: planificare, promovare, detalii financiare, accesarea de finanțare. </div>
<div style="text-align: justify;">
Sâmbăta trecută am avut plăcerea să susțin cel de-al <a href="http://wahm.ro/mentorat-antreprenorial-pentru-mame-ii/">doilea seminar</a> din seria celor șapte pe tema planificării în afaceri. M-am bucurat să împărtășesc din experiența mea în elaborarea de planuri de afaceri și management de proiect cu mamele prezente la întânire. Am cunoscut mame temerare cu idei îndrăznețe de afaceri. Mi-a plăcut să văd curajul de care vorbeam mai sus! </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHd19JxZ-mwhtwUFKSRWIy26PfJ8UAm52YsWSho7WGNBX1oIbU3NByjvSC5WFXrvUG-L_rCaIMtD0ZEXXIIaUM0ARIqZ4KLRRvN2XE0Loy3b4oEdLSAlg3GqgEzRE_pm5vN20QY66Hqv6l/s1600/work-at-home-mom-businesses-inpirational-quotes-fail-300x300.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHd19JxZ-mwhtwUFKSRWIy26PfJ8UAm52YsWSho7WGNBX1oIbU3NByjvSC5WFXrvUG-L_rCaIMtD0ZEXXIIaUM0ARIqZ4KLRRvN2XE0Loy3b4oEdLSAlg3GqgEzRE_pm5vN20QY66Hqv6l/s1600/work-at-home-mom-businesses-inpirational-quotes-fail-300x300.jpg" height="200" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe lângă informațiile practice despre planul de afaceri, cum se elaborează el și asupra căror aspecte trebuie acordată o atenție sporită în procesul de planificare, iată ce îmi doresc să fi inspirat la seminar. Sper că mamele prezente au înțeles, mai presus de toate, că un plan de afaceri este vital și extrem de util în a demara și a crește o afacere. Că acest plan de afaceri nu trebuie formulat „ca la carte”, că în primă fază nu contează forma sa. Însă este capital să răspundă la o serie de întrebări cheie pentru mica afacere în plan: cum arată consumatorul nostru, ce profil are? care sunt competitorii noștri? care este prețul corect al produsului / serviciului nostru? care sunt costurile reale ale demarării afacerii? de unde obținem resursele pentru a demara? și multe altele. Sper că mamele prezente au înțeles că printr-o planificare riguroasă vor obține beneficii multiple: pe lângă faptul că își vor cunoaște în detaliu afacerea și cu greu vor putea fi prinse pe picior greșit, vor avea la îndemână un instrument valoros de ghidare și evaluare a propriului business. Și nu în ultimul rând, sper că am subliniat suficient de puternic importanța scenariilor: bune, optime, proaste - toate importante pentru a coordona activitatea în condiții de incertitudine a mediului extern. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am rămas cu un sentiment plăcut în urma seminarului. Într-un fel sau altul mi-a răspuns chiar și mie la unele întrebări. De multe ori este greu să începi să gândești micro după atâta macro. Mă simt bine când ies din zona mea de confort în mod conștient și voluntar. Și mă simt bine când pot fi de ajutor! </div>
<div style="text-align: justify;">
Salut și susțin mamele-antreprenor și sper ca antreprenoriatul mămicesc să prindă avânt în România! </div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-19555825175500336712014-03-21T00:02:00.001+02:002014-03-21T00:08:33.586+02:00Fără inhibiții - despre nuditatea parentalăPărinți, stați dezbrăcați în fața copiilor?<br />
E normal să ne expunem în fața copiilor? Câtă nuditate e normală și ce depășește sfera firescului? Când începem să ne ferim de copii? Până la ce vârstă ar fi inofensivă expunerea nuditații părinților pentru copil?<br />
<br />
Viziunea fiecăruia dintre noi este în legătură directă cu felul cum am fost crescuți, cât de confortabil ne simțim în propria piele, structura sufletească personală, climatul familial actual, practici culturale și poate fi chiar adaptată contextual. Părerile sunt diverse și foarte diferite. Unii părinți evită orice expunere considerând fie că este ceva indecent, fie că e o chestiune intimă a fiecăruia dintre noi. Alți părinți din contră, încurajează nuditatea, considerând-o ceva firesc, o parte naturală a vieții. În fine, o a treia categorie de părinți alege o cale de mijloc, stabilind câteva reguli în familiile lor și încurajând un anumit tip de nuditate sau validând nuditatea cu părintele de același sex cu copilul.<br />
Desigur că, lăsând la o parte pudoarea și aspectul cultural al problemei, fiecare părinte vrea să crească un viitor adult plin de încredere în sine, care se simte bine în corpul lui, capabil de relații sănătoase și fără inhibiții. Și totuși, care din abordările de mai sus este cea care ne poate asigura succesul în „educația nudității”?<br />
<br />
În ciuda alarmiștilor care emit opinii conform cărora expunerea la nuditatea parentală ar fi o formă subtilă de abuz, așadar traumatizantă, sau că ar fi o formă nepotrivită de parentaj, cercetările arată că expunerea la nuditatea parentală este benignă. Ba chiar se pare că ar avea beneficiile ei.<br />
Un <a href="http://www.freebeaches.org.nz/TAASALibrary52.pdf" target="_blank">studiu</a> amplu a analizat efectele pe termen lung ale expunerii la nuditate parentală și scene de sex asupra copiilor. S-a analizat un eșantion de 204 familii, copiii lor fiind urmăriți de la naștere până la vârsta de 17-18 ani. Pentru a cuantifica impactul asupra copiilor, cercetătorii și-au propus urmărirea în timp a mai multor coordonate: acceptarea de sine; relația cu părinții, cu alți adulți și cu cei de vârsta lor; consumul de droguri; comportamentul criminal sau antisocial; părerea despre sinucidere; probleme sociale asociate cu comportamente sexuale (sarcini nedorite, boli cu transmitere sexuală); calitatea vieții sexuale, a atitudinilor și opiniilor cu temă sexuală.<br />
Studiul, primul de această natură, nu a semnalat efecte dăunătoare semnificative ale expunerii asupra tinerilor de 17-18 ani. Rezultatele studiului sunt în concordanță cu literatura de specialitate ce sugerează în mod emipiric același lucru. Expunerea la nuditate parentală a fost asociată cu experiențe sexuale mai degrabă pozitive în adolescență, însă cu o experiență sexuală redusă per total. Băieții expuși la nuditate au avut o incidență mai mică de furt sau consum de droguri psihedelice sau marijuana în adolescență.<br />
În cazul scenelor de sex, expunerea a fost asociată cu relații mai bune cu adulții din afara familiei și cu niveluri mai mari de acceptare de sine. În cazul fetelor expuse la scene de sex a fost mai puțin probabil consumul de droguri în adolescență. Singura notă de precauție a fost sugerată de faptul că, în timp ce în cazul băieților expunerea la scene de sex a fost asociată cu un risc redus de „probleme” sociale asociate cu sexualitatea, în cazul fetelor s-a constatat contrariul. Tinerele femei din cadrul studiului ce fuseseră expuse la scene de sex în prima copilărie au înregistrat cazuri mai frecvente de boli cu transmitere sexuală și sarcină. Aceste concluzii sunt independente de impactul statutului socio-economic, a stabilității familiale, patologii, pronaturalism și atitudini legate de sexualitate.<br />
Luate per total, efectele sunt puține, însă în general benefice. Astfel, rezultatele acestui studiu adaugă greutate vederilor anti-alarmiste în ceea ce privește expunerea la nuditate și, conjunctural, la scene de sex. Mai mult, deși asocierea unei incidențe crescute a bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor în adolescență cu expunerea fetelor la scene sexuale poate părea nocivă la prima vedere, o examinare mai atentă a problemei ar putea dovedi ambiguitate în rezultate. În cazul sarcinilor, de exemplu, trebuie notat că peste jumătate din femeile care au devenit însărcinate și aproape jumătate din bărbații care au lăsat însărcinată o parteneră și-au descris experiența ca fiind una pozitivă. Cercetătorii sugerează că aceste aspecte ar putea fi de asemenea corelate cu o capacitate crescută de intimitate și o mai mare încredere în partener. Deși ele ar putea fi corelate și cu o lipsă de responsabilitate sexuală sau tendințe distructive se pare totuși că aceste femei au dat dovadă de o bună acceptare de sine și relații bune cu adulții.<br />
<div>
<br /></div>
E greu de afirmat că o abordare sau alta este cea corectă. Să ne expunem sau să nu ne expunem? Unde trasăm limitele? Cât de mult e prea mult, cât de puțin e prea puțin?<br />
E bine să discutăm această chestiune cu partenerul de viață și să adoptăm o politică comună. Trebuie să ținem mereu în minte faptul că atitudinea noastră asupra nudității și a sexualității va pune o cărămidă la temelia percepției copilului nostru despre aceste aspecte atunci când va fi adult. Cel mai important este ca atât părinții cât și copiii să se simtă confortabil cu regulile familiei privind nuditatea. Și, oricare ar fi politica nudității în familia noastră, să îl ajutăm pe copil prin orice mijloace să se simtă confortabil în propriul corp.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-10645367220706975182014-02-27T00:04:00.001+02:002014-02-27T00:04:42.965+02:00ABC-ul alăptării<div style="text-align: justify;">
<a href="http://msnbcmedia.msn.com/j/MSNBC/Components/Photo/_new/090316-breastfeeding-hmed-6a.h2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://msnbcmedia.msn.com/j/MSNBC/Components/Photo/_new/090316-breastfeeding-hmed-6a.h2.jpg" height="213" width="320" /></a>Alăptarea este importantă!</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
E <a href="http://bunacrestere.blogspot.ro/2014/01/alaptez.html" target="_blank">importantă pentru sufletul nostru</a> și foarte importantă pentru copil. Din păcate, în ultima vreme aud din ce în ce mai multe mămici care pun întrebări ce nu ar trebui să existe la acest capitol. Și asta pentru că sursele de informare sunt la îndemâna oricui. În ziua de azi, expunerea la internet este covârșitoare pentru femeile din toate mediile sociale, cu sau fără studii, din mediul urban sau rural. Internetul nu discriminează. Am ajuns în era în care informația este la un click distanță. </div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Cu toate astea, ignoranța la capitolul alăptare este la cote alarmante. Mă gândesc de mult să centralizez un ABC al alăptării, câteva liniuțe care, citite înainte de naștere, pot transforma o experiență anevoioasă de alăptare într-o poveste de succes. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<span style="font-size: x-small;">Sursă <a href="http://cherylpitt.com/2009/09/breastfeeding-resources/" target="_blank">foto</a></span><br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>ABC-ul alăptării </b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
- În primul rând trebuie spus că <a href="http://www.who.int/nutrition/topics/exclusive_breastfeeding/en/" target="_blank">Organizația Mondială a Sănătății recomandă</a> "alăptarea exclusivă până la 6 luni și continuarea alăptării până la 2 ani și peste". Asta înseamnă că bebelușul nu va primi apă, ceai, sucuri de fructe sau legume, cereale sau alte solide până la 6 luni. </div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
- Toate femeile au lapte! Laptele matern se produce pe sistemul cerere-ofertă: copilul stimulează sânul, care produce lapte. Sunt foarte puține femei care nu pot alăpta din motive medicale - aproximativ 2% dintre femei. </div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
- Alăptarea se face la cerere. Nu la program! Deoarece laptele matern se digeră mult mai rapid decât laptele praf, copilul va cere mai des. De asemenea, nu uita că, la începutul vieții lor, bebelușii au stomacul foarte mic, de aceea ei mănâncă puțin și des. </div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
- <a href="http://clubulbebelusilor.ro/articol/206/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-colostru.html" target="_blank">Colostrul</a> este primul lapte și este produs de glandele mamare încă din sarcină. Acesta este esențial pentru sistemul imunitar al bebelușului. Copilul trebuie pus la sân din prima oră de viață - el va avea ce să sugă! Nu suplimenta cu lapte praf așteptând "să vină laptele".</div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
- Nu restricționa timpul pe care bebelușul îl petrece la sân. Există perioade de creștere fizică accelerată numite <a href="http://atasatlasanulmamei.blogspot.ro/2009/04/puseul-de-crestere.html" target="_blank">pusee de creștere</a> când bebelușii vor să stea la sân non stop. În aceste perioade, ei sunt de regulă mai agitați decât de obicei, au treziri nocturne mai frecvente și petrec majoritatea timpului la sân. Copilul trebuie alăptat chiar dacă a terminat de mâncat în urmă cu 10 min.</div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Puseele de creștere sunt previzibile și au loc în jurul vârstei de 1 săptămână de viață, apoi la 2-3 săptămâni, 4-6 săptămâni, 3 luni, 4 luni, 6 luni, 9 luni. La finalul unui puseu în general veți constata că bebelușul a făcut o nouă achiziție, este mai prezent, iar producția de lapte a mamei s-a mărit conform noilor nevoi ale bebelușului. </div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
- La câteva zile de la naștere se instalează lactația. Sânii vor deveni plini, fierbinți, puțin dureroși și sensibili. Aceste simptome sunt normale și vor trece în 2-3 zile. Poți chiar să faci furia laptelui, adică simptomele de mai sus vor fi agravate. <a href="http://blogulmeumediocru.blogspot.ro/2012/08/furia-laptelui-o-daramare-de-mituri.html" target="_blank">Furia laptelui </a>este de fapt un edem vascular și nu înseamnă că ai „canalele blocate”. Nu lăsa asistentele din spital să îți „desfunde canalele” prin proceduri dureroase!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Atașarea copilului la sân este esențială! O atașare bună va asigura un supt corect, copilul va bea suficient lapte, iar mama nu va simți nici un disconfort în timpul alăptării. O atașare corectă se obține <a href="http://unboundbirth.com/2012/05/breastfeeding-101-proper-latch/" target="_blank">așa</a>:</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://unboundbirth.com/wp-content/uploads/2012/05/breastfeeding-attachment-diagram.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://unboundbirth.com/wp-content/uploads/2012/05/breastfeeding-attachment-diagram.jpg" height="224" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
- În caz de răni ale sânului, pentru o vindecare cât mai rapidă sunt foarte bune băile de aer la sâni, lapte matern pe sfârc și areolă după fiecare supt și lanolină sau alte remedii naturale. Nu folosi unguente pline de chimicale, cum ar fi Garmastan! Remediile naturale nu trebuie spălate de pe sân înainte de următorul supt. Nu opri alăptarea dacă ai ragade mamare sau alte tipuri de răni, nici chiar dacă ele sunt sângerânde! </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Dacă rănile persistă mai multe zile și dacă ele dor pe toată durata suptului sau chiar între supturi este bine să: verifici atașarea, încerci mai multe poziții de supt până găsești una confortabilă pentru tine și bebeluș, verifici bebelușul de fren lingual. Citește mai multe detalii despre tratamentul rănilor de sâni <a href="https://alapteaza.wordpress.com/2014/01/01/tratamente-pentru-ragade-mamare/" target="_blank">aici</a>.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
- Folosește cu precauție sau deloc, dacă este posibil, <a href="http://atasatlasanulmamei.blogspot.ro/2009/10/suzeta.html" target="_blank">suzeta,</a> protecțiile de sân din silicon și biberoanele. Acestea pot zădărnici alăptarea și pot provoca confuzia sânului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- <a href="http://codrutabrustur.blogspot.ro/2012/03/greva-suptuluicopil-de-cateva-luni-nu.html" target="_blank">Greva suptului</a> poate apărea în general după 3 luni, când bebe începe să descopere lumea. El devine atât de interesat de tot ce descoperă sau atât de preocupat să își exerseze noile achiziții încât refuză sânul. Această etapă trebuie acceptată cu răbdare, e bine să reduci stimulii la minim și să încerci cu blândețe să îl ajuți pe bebe să sugă. E posibil ca el să vrea să sugă când este abia trezit sau pe punctul de a adormi. În general, copiii care fac greva suptului recuperează noaptea mesele pierdute ziua.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Foarte multe <a href="http://atasatlasanulmamei.blogspot.ro/2010/03/alaptarea-si-medicamentele.html" target="_blank">medicamente sunt permise</a> <a href="http://alapteaza.wordpress.com/2013/06/07/medicamentele-in-alaptare/" target="_blank">în alăptare</a>! Nu este necesară întreruperea alăptării dacă apare necesitatea unui tratament medicamentos al mamei, ci doar găsirea variantei de tratament compatibilă cu alăptarea. </div>
<div style="text-align: justify;">
Înainte de a lua orice medicamente verifică compatibilitatea lor cu alăptarea aici:</div>
<div style="text-align: center;">
http://www.e-lactancia.org/en/</div>
<div style="text-align: center;">
sau aici:</div>
<div style="text-align: center;">
http://toxnet.nlm.nih.gov/<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
- Bebelușul nu trebuie cântărit înainte și după supt. <a href="http://alapteaza.wordpress.com/2013/09/27/despre-proba-suptului-si-de-ce-nu-ar-trebui-facuta-in-mod-normal/" target="_blank">Proba cântarului</a> nu face decât să te bulverseze și este irelevantă. Nu este indicată nici măcar cântărirea zilnică a bebelușului. Evoluția greutății bebelușului trebuie urmărită la intervale mai lungi și, în general, analizată în contextul stării sale generale.</div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br class="Apple-interchange-newline" />- Fiecare bebeluș este unic și evoluează diferit. Dacă bebelușul tău nu a luat în greutate într-o perioadă dată atâta cât spun graficele încearcă să ai o <a href="http://drjaygordon.com/pediatricks/newborns/scales.html" target="_blank">viziune de ansamblu</a> asupra evoluției lui. Dacă el mănâncă la cerere, udă scutece, îi cresc unghiile, este vesel și activ, face achiziții psiho-motorii atunci probabil că ăsta e ritmul lui de creștere!<br />
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Alte recomandări:</div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
- Când vrei informații despre alăptare asigură-te că le primești din surse sigure: recomandările organizațiilor internaționale, consilieri în alăptare acreditați IBCLC, consultanți La Leche League, site-uri de încredere. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- O informare corectă și completă este cea mai bună cale de a avea succes în alăptare! Cu siguranță că cei din jur îți vor doar binele, însă din păcate informațiile generale la acest capitol nu sunt la zi, de aceea trebuie să știi să cerni informația. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Alege un <a href="http://alapteaza.wordpress.com/2013/11/01/cum-recunosti-un-medic-pro-alaptare/?relatedposts_exclude=144" target="_blank">medic pediatru pro-alăptare</a>. Dacă ai optat deja pentru un pediatru și constați că acesta are scăpări la capitolul alăptare este bine să mai cauți. Astfel te asiguri că ai toată susținerea în demersul atât de important al alăptării. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Vorbește cu soțul despre alăptare și asigură-te că și el are toate informațiile. Încearcă să îți găsești un grup de mămici prietene sau o comunitate on-line de mămici care are aceeași viziune ca și tine asupra creșterii și alimentației copilului. Vor veni și momente când vei avea nevoie de susținerea lor! </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Câteva resurse de mare preț unde vei găsi răspunsuri la întrebările despre alăptare:<br />
- http://alapteaza.wordpress.com/ - inițiativa unui grup de mame curajoase pe care le admir și le respect<br />
- http://atasatlasanulmamei.blogspot.ro/ - blogul lui Rox Duduș, consultant în alăptare La Leche League<br />
- http://www.llli.org/ - site-ul international La Leche Leagure<br />
- https://www.nbci.ca/ - site-ul clinicii de alăptare a dr. Jack Newman, cel mai reputat specialist în alăptare la nivel internațional<br />
- http://kellymom.com/<br />
- http://www.thealphaparent.com/<br />
- http://drjaygordon.com/<br />
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Alăptarea este minunată și ușoară dacă ai informațiile potrivite. Așadar nu înceta să te informezi la acest capitol și pune copilul la sân! Mult succes!</div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-75380642630059862942014-02-19T01:00:00.003+02:002014-02-19T01:01:58.377+02:00Libertate de gravidăCând l-am cunoscut pe Alin am fost cucerită rapid de viziunea lui asupra familiei. Avea (și are) o blândețe și o grijă desăvârșită în ceea ce ne privește. Nu e de mirare că unul dintre primele aspecte pe care le-am discutat a fost copiii. Împărtășeam aceeași dorință mare să facem 3 copii! Mai târziu am decis să-i facem împreună.<br />
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEQgLn-K8TT3ItTTALBH03kEA9aLPJ8ckrChdfeENn-Ss-pXa306bYipjBBSYS9ZgQ3fg17LSSNCvO6YbfQImYvJwyNt8Vag7bVu8rsfTBm4Yg1L9y5OGYhMFpviHIlW7-reZfvHpmpQjS/s1600/danielphotography-fotografie-maternitate-photo-0033.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEQgLn-K8TT3ItTTALBH03kEA9aLPJ8ckrChdfeENn-Ss-pXa306bYipjBBSYS9ZgQ3fg17LSSNCvO6YbfQImYvJwyNt8Vag7bVu8rsfTBm4Yg1L9y5OGYhMFpviHIlW7-reZfvHpmpQjS/s1600/danielphotography-fotografie-maternitate-photo-0033.jpg" height="320" width="320" /></a></div>
Vestea că sunt însărcinată nu ne-a luat prin surprindere. Încercasem preț de ... două săptămâni :-). Eu am tremurat, Alin a plâns. Și în noaptea aia nu am mai dormit! </div>
<div>
Așa a început aventura sarcinii mele.</div>
<div>
Primul trimestru a fost puțin ciudat. Mă simțeam de parcă aș fi avut un prieten imaginar. Ceva creștea în mine dar fizicul meu rămânea neschimbat. Prima emoție reală din sarcină, în afară de aflarea veștii, a fost să aflu că vom avea un băiețel. Îmi doream cu ardoare o fetiță. Vroiam să o îmbrac cu rochițe minunate și să îi fac codițe. Mi-o imaginam o finețe, nu baiețoiaca ce am fost, mi-o doream delicată și sofisticată. Cam mult să ceri de la un copil, nu? Așa că, în întunericul camerei de ecografie, am fost anunțați cu emfază și "cu siguranță" că embrionul este de sex masculin. Deși nu-i vedeam chipul, îi simțeam energia lui Alin: jubila! Pretinsese că îi este indiferent însă vanitatea lui bărbătească cerea un moștenitor care să îi ducă numele mai departe. Am trăit dezamăgirea cu un nod în gât: dacă până atunci nu mă putusem conecta deloc cu viața care creștea în mine, acum îmi venea cu atât mai greu. Îmi părea rău că sunt așa dezamăgită, nu mi se părea corect față de bebelușul din burta mea, dar nu puteam altfel.</div>
<div>
Încetul cu încetul am început să absorb vestea. Toată lumea îmi spunea că sunt mamă de baieți. Adică nu unul, ci mai mulți. Mi se prevestea (și încă mi se mai prevestește) că o să am doar băieți. Până la finalul sarcinii am ajuns să nu îmi pot imagina să am altceva decât un băiețel!</div>
<div>
Din momentul când Andru a început să lovească am început cu adevărat să îmi trăiesc sarcina. Îmi doream să strig la toată lumea: am un copil în burtă și lovește! Eram în ședințe și îl simțeam pe bebe dând din mâini și din picioare și îmi venea să chicotesc: market share, lansări, inovații, promoții, stocuri?!? Fraților, am un suflet care crește în mine și nimic altceva nu mai contează. Exact asta începusem să simt: că numai noi trei contăm și că avem nevoie de insula noastră. </div>
<div>
Tot atunci am început să somatizez. Nu am avut nici o zi de disconfort legat de sarcină, însă pe fond emoțional începuse să mi se facă rău fizic când asistam sau eram parte la o discuție tensionată, agresivă. Atunci mi-a devenit clar că nu pot să muncesc până la finalul sarcinii. Și că nici nu îmi mai doresc asta, așa cum credeam la început. </div>
<div>
Concediul mi-a priit de minune dintr-un motiv simplu: nu știu să mă detașez de muncă în weekenduri sau vacanțe, continui să visez deadline-uri și promoții. Și asta mi s-a întâmplat și în concediul de maternitate: am continuat să fiu conectată mult după ce nu am mai muncit. Totuși, până am născut aveam mintea liberă.</div>
<div>
Statul acasă în cocediu a fost exact ... concediu de odihnă. Odihna dinaintea venirii copilului. Realizam că am nevoie de perioada asta cu mine, dar și cu Alin. Am avut timp de toate: liste de cumpărături inutile pentru copil, informare despre alăptare, întâlniri cu alte gravide și cu prietenii. Mi-a plăcut!</div>
<div>
Perioada sarcinii a fost una perfectă, cea mai fericită perioadă a vieții mele până să îl avem pe Andru. Fizic am fost perfectă. Am scăpat de grețuri și oboseală și am avut un tonus perfect. Am făcut sport toată sarcina, m-am plimbat, am călătorit, am urcat pe munte, am fost liberă. Și am fost răsfățată! </div>
<div>
In ultimele trei luni de sarcină, Andru a fost un companion neașteptat de activ. Dădea din mâini și din picioare în fiecare zi aproape încontinuu. De pe atunci ne întrebam de unde găsește atâta energie și ne gândeam cât de activ va fi odată ce se naște. Și așa e și acum, ca și în burtică: într-o continuă mișcare. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Credeam că ceea ce te împlinește ca și femeie, oricât de siropos ar suna, este nașterea și experiența maternității. Însă trebuie să spun că și gravidia e o perioadă împlinitoare. Poate și pentru că am trăit-o foarte îndragostită, foarte fericită, foarte protejată. Norocul nostru că durează 9 luni, avem timp să ne obișnuim cu gândul că vom fi mame! Și cu toate astea, nici 9 ani n-ar fi suficienți pentru schimbările dramatice ce se produc în viețile noastre când naștem. 9 luni magice!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjklS3XKTYjvxu5I2iEmDxxzw_jCC5mbDlYTIBpwouqhmQtralsoQ81o9ZKK-X2eMyu9itZQ9wl_gJCVLI0g_r3swhV_ePjnCNMIdMS0-ChlVqhsyFv8q0uysjfrxBZGZ9eU-SjPVsI9W-F/s1600/danielphotography-fotografie-maternitate-photo-0038.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjklS3XKTYjvxu5I2iEmDxxzw_jCC5mbDlYTIBpwouqhmQtralsoQ81o9ZKK-X2eMyu9itZQ9wl_gJCVLI0g_r3swhV_ePjnCNMIdMS0-ChlVqhsyFv8q0uysjfrxBZGZ9eU-SjPVsI9W-F/s1600/danielphotography-fotografie-maternitate-photo-0038.jpg" height="266" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Foto: Daniel Chindea și <a href="http://www.danielphotography.ro/2013/06/andra-si-alin-fotografie-cu-burtica/" target="_blank">cum se vede dragostea noastră prin ochii lui</a></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-35868141671555598392014-02-16T01:25:00.005+02:002014-02-16T01:25:51.956+02:00Despre așteptări și alți demoni<a href="http://groundfloormedia.com/blog/wp-content/uploads/2012/12/expectation2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://groundfloormedia.com/blog/wp-content/uploads/2012/12/expectation2.jpg" height="140" width="200" /></a>Tot citesc în ultima vreme despre așteptări.<br />
Da, așteptările nerealiste despre ce înseamnă să ai un copil transformă lucruri normale pe care le trăiești cu un bebeluș în adevărate drame. Vasăzică nu e suficient că suntem date peste cap după ce naștem, supra-sensibile și pe alocuri depresive, iritate și iritante, cu hormonii dezechilibrați. Nuuuuu! Mai trebuie să ne și spună toată lumea că bebelușul ar trebui să doarmă toată noaptea, să ceară de mâncare la minim 3 ore, să nu cumva să plângă și să avem și timpul nostru de intimitate cu iubitul că doar copilul nu trebuie să ne schimbe relația!<br />
<br />
Din păcate, multe așteptări sunt auto impuse. Viitoare mame, nu încercați asta acasă!<br />
În timpul sarcinii, ca orice gravidă conștiincioasă, am citit. Despre copii, cum să-i naști, cum să-i alăptezi, cum să-i crești. Și mi-am creat o imagine idilică despre ce înseamnă să fii mamă.<br />
Avea să fie cum nu se poate mai relaxant! Concediu de maternitate, timp liber, un copil frumos și o armonie cotidiană perfectă.<br />
<br />
Îmi imaginam cum o să-mi scot pruncul în parc în fiecare zi într-un cărucior frumos. Mă și vedeam pe o bancă legănând căruciorul cu piciorul, cu o carte în mână. De când așteptam să recuperez cu cititul! Iar el urma să doarmă. Am avut o singură tentativă de a ieși singură cu Andru în cărucior. Nereușită. M-am oprit din bancă în bancă, l-am luat în brațe, l-am drăgălit și l-am pus la sân. De atunci am căpătat o fobie față de cărucior. Urmarea: l-am purtat în sling, wrap și acum SSC. Copilul meu a fost alăptat în fiecare zi în parc până la aproape 3 luni. Nu am citit mare lucru stând pe bancă, însă am citit destul în mers, cu el în brațe. Iubesc să îl port!<br />
Îmi imaginam cum o să îl culc de mai multe ori pe zi, iar în timpul somnului lui eu voi avea timp de toate. Casă, masă, citit, dușat, manichiurizat. Hahahaha! M-am ales cu un copil care nu doarme sau adoarme foarte greu și ca să rămână adormit trebuie să fiu acolo. Nu puteam să concep, înainte de a-l naște, să doarmă la noi în pat. Eram convinsă că va dormi exclusiv în pătuțul lui. Îmi spuneam că nu ne va "invada spațiul intim al cuplului nostru". Acum doarme cu noi în pat de mult.<br />
Nu mă gândeam că nu voi avea timp să mă rimelez înainte de a pleca în parc. Sau să îmi fac manichiura săptămânal. Sau să ies la o cafea. Sau să îmi pregătesc o salată pentru prânz. De unde să știu că în primele 5 luni nu voi avea timp decât să îmi țin pruncul în brațe și să-l îngrijesc?<br />
Credeam că vacanțele în doi vor rămâne prioritatea noastră. Nu concepeam să nu plecăm undeva noi doi pentru a ne reconecta. Cum copilul se pare că e un full time job, părea evident că trebuie să îți mai iei și concedii de la el. Lesne de înțeles că acum nu îmi pot imagina să plecăm undeva fără el în următorii ani, el fiind alăptat și fiind sufletul nostru. Și plănuim o vacanță în trei cât mai curând!<br />
Îmi imaginam că voi alăpta până la 1 an, atunci când ar urma să mă întorc la muncă. Și că ocazional ar merge și un biberon de lapte praf pentru ca noi doi să putem avea escapadele noastre mult râvnite în mintea mea. Ca să nu renunțăm la timpul nostru în doi, să putem vedea un film sau un teatru, să fim singuri. Andru nu a primit niciodată biberon. Nici nu va primi. Iar alăptarea va continua, probabil, atâta timp cât el va dori.<br />
<br />
Pe măsură ce viața noastră în trei se derulează îmi mai amintesc câte o așteptare "înșelată" și zâmbesc. Toate aceste așteptări înșelate mă fac fericită. Relația cu copilul meu e firească, naturală. Am reușit, după o luptă serioasă cu mine însămi, să fac ce îmi spune sufletul și instinctul și să uit de norme și cutume. Să mă resetez și să îmi acordez așteptările după copilul meu. Un copil real, frumos, al meu. Un copil de catifea, nu de <a href="http://alapteaza.wordpress.com/2014/02/01/bebelusul-de-tinichea-al-societatii/" target="_blank">tinichea</a>!Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-7258779209615909752014-01-31T23:46:00.000+02:002014-01-31T23:46:53.895+02:00O iubire mică, mare!<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh85QP07eDGSvU_pDM7QAwnF8itLABSKNmMKAkeMPGws2D8pZCAWlB0GOAWdcRgv09LNWl-qX13ugpO7m8JGcoHjzhkilst8sKs9DPgRkF3bHNWVpY7ChP1kdA9E1ZkycJqY1i2aHFS_ifV/s1600/6th-birthday1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh85QP07eDGSvU_pDM7QAwnF8itLABSKNmMKAkeMPGws2D8pZCAWlB0GOAWdcRgv09LNWl-qX13ugpO7m8JGcoHjzhkilst8sKs9DPgRkF3bHNWVpY7ChP1kdA9E1ZkycJqY1i2aHFS_ifV/s1600/6th-birthday1.jpg" height="200" width="200" /></a>Și s-au făcut 6 luni de dragoste în 3!<br />
Câte emoții, câtă căldură, cât lăptic, câte zâmbete și câte lacrimi! Câtă dragoste!<br />
Mi-am rememorat astăzi nașterea cu prietena mea la telefon. Atunci nu puteam să îmi imaginez absolut nimic din tot ceea ce trăiesc acum, din minunea de care am parte.<br />
<br />
Andru era programat la cezariană pe 1 august. Dar totuși nu eram împăcată cu asta... Oricâte argumente mi-ar fi adus medicul, sufletul îmi spunea că trebuie să îl așteptăm să vină atunci când este pregătit.<br />
Pe 30 iulie, noaptea, mi s-a rupt apa. Pe 31 iulie, la ora 1:30, se năștea Andru. A venit pe lume când a vrut el, iar asta m-a făcut foarte fericită! Mutrița lui din noaptea aia nu prefigura nici pe departe frumusețea de baiat pe care o avem acum.<br />
<br />
Acum un avem un baiat minunat! Are 6 luni și e de o energie și o veselie debordante! De la o vreme am reușit să depășesc panicile și tristețile inerente și să mă bucur pur și simplu de el. Fiecare zi e o bucurie, zâmbetul lui mă face fericită.<br />
Adevărul este că nu ai cum să bănui ce poate trezi în tine un copil al tău până nu îl ai.<br />
<br />
La mulți ani, iubitul mamei! Te ador!<br />
<br />
<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-76362282154465964212014-01-31T23:15:00.000+02:002014-01-31T23:15:35.643+02:00A fi sau a nu fi. Părinte.Cel mai ușor lucru din lume este să îți dai cu părerea despre ce să faci ca și părinte, cel mai greu lucru este să fii chiar tu acela care trebuie să-și pună în aplicare propriile sfaturi.<br />
Cu sfaturi multe și nesolicitate oferite altora a pornit și drumul nostru către a fi părinți. Sfătuind și mai ales observând am înțeles ce nu ne dorim să fim și să facem în raport cu copiii noștri. Ne-am făcut planuri detaliate despre ce aveam de făcut, cum să-i creștem, cum să-i educăm, dar mai ales ce aveam să facem mai bine ca alții. Nu mai bine, perfect! Nu cred că ne-a trecut prin minte vreun moment cât eram de habarniști. Ignoranți. Lipsiți de empatie. Plini de prejudecăți.<br />
<div>
Când mi-am început inițierea în parenting mi-am dat seama: trebuia să ne resetăm. Și încă ceva: ca să faci alegeri bune și sănătoase trebuie să te informezi. Cum? Să fii părinte se învață din cărți? Nu. E din suflet. Dar câteva informații cheie te pot ajuta mult să devii părintele cel mai bun pentru copilul tău.</div>
<div>
Evoluția mea mămicească e și pretextul acestui blog. Și ținerea de minte. Am vrut să mă apuc să completez Cartea Bebelușului și am rămas uimită că am început deja să uit detalii. Când a zâmbit pentru prima oară? </div>
<div>
Andru a venit pe lume pe 31 iulie, uimindu-ne cu energia lui debordantă. Și când o să fie mare o să citească ce a scris mami aici și poate astfel o va înțelege mai bine. Iar eu probabil o să-l iubesc cu mult mai mult decât îmi pot imagina acum. </div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-16453431645555766402014-01-22T19:30:00.002+02:002014-01-22T19:30:42.819+02:00Alăptez!<b>Ghid de alăptare exclusivă pentru to(n)ți</b><br />
<br />
1. citești despre alăptare în timpul sarcinii și înțelegi două aspecte esențiale: laptele matern este cea mai bună hrană pentru copilul tău și alăptarea poate fi anevoioasă dacă nu ești informată<br />
<br />
2. începi o informare serioasă pe tema alăptării care va continua mult timp după ce se naște copilul<br />
<br />
3. pui copilul la sân din primul moment când îl ai în brațe<br />
<br />
4. continui să îl alăptezi cu dragoste, exclusiv până la 6 luni, apoi până la 2 ani și peste, atâta timp cât doriţi tu şi copilul<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTG37XtipgZaqu6v-57vxKfxCvcMYvoU1nbAXUVSINgruRcVonV2BXxEjO2Gnaf_J1Bnx4BP7UrGuo2chrsJ25tX7dHncenva9pnl4XqyF46OwDWesWn2GXlKNjtgFa6OfqUT442TECLmW/s1600/keep-calm-and-breastfeed-on-7.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTG37XtipgZaqu6v-57vxKfxCvcMYvoU1nbAXUVSINgruRcVonV2BXxEjO2Gnaf_J1Bnx4BP7UrGuo2chrsJ25tX7dHncenva9pnl4XqyF46OwDWesWn2GXlKNjtgFa6OfqUT442TECLmW/s1600/keep-calm-and-breastfeed-on-7.png" height="200" width="200" /></a></div>
Cam ăsta a fost și parcursul subsemnatei în ale alăptării, ce a devenit o constantă foarte importantă în viața mea în ultimele aproape 6 luni. Subiectul mi-a ocupat nopți multe de gândire în sarcină și mai multe nopți de informare şi alăptare efectivă de când s-a născut copilul.<br />
Trebuie să recunosc că înainte de sarcină eram complet ignorantă la capitolul alăptare. Şi, mai rău, credeam tot ce citeam sau auzeam: trebuie să îi faci un progrămel copilului; sânii trebuie pregătiţi încă din sarcină, frecaţi cu un prosop aspru în fiecare zi, ca să desfunzi canalele; seara e bine să îi dai copilului o completare de lapte praf, astfel va dormi mult mai bine; trebuie să ţii copilul la un sân maxim x minute. Şi lista de sfaturi poate continua...<br />
Îmi pare bine că am avut inspirația să mă informez temeinic. Puseul meu de informare s-a produs din frică. O frică autentică de durere, inoculată de sfaturi ca cele de mai sus şi de toți cei din jur ce avuseseră legătură cu subiectul, fie că alăptaseră sau că fuseseră martori. Alăptarea trebuia să doară! <br />
Am avut marea șansă să întâlnesc <a href="http://euparinteghemotoc.blogspot.ro/" target="_blank">oamenii potriviți</a> în sarcină, care m-au ajutat să înțeleg ce fel de mamă îmi doresc să devin. Primele și cele mai importante informații au fost că e foarte benefic pentru copil să alăptezi și că există consultanți specializați în alăptare care vin la tine acasă oricând. Dintr-o dată m-am relaxat: oricât de greu ar fi fost puteam să cer ajutor. Doare măseaua, mergi la stomatolog. Se rupe tocul, mergi la cizmar. Ai probleme în alăptare, chemi consultantul în alăptare!<br />
A doua întâlnire importantă a fost chiar cu <a href="http://www.mamagazin.ro/despre-noi/" target="_blank">specialiștii</a>. Deja aveam toate informațiile pentru un start bun în alăptare. În maternitate am știut exact ce vreau: alăptare exclusivă, copilul meu nu va primi nimic în afară de sân. Asistentele mă știau drept "doamna care nu dă completare". Am pus copilul la sân imediat ce a ajuns în brațele mele și acolo a rămas mereu.<br />
<br />
Așadar, doamnelor și domnilor, de aproape 6 luni alăptez cu dragoste un copil care a crescut minunat. Cheia succesului: am avut informaţiile necesare pentru a avea încredere în copilul meu -alăptarea se face la cerere, copilul ştie cel mai bine când şi cât trebuie să mănânce- şi în corpul meu -care produce atâta cât are nevoie copilul-.<br />
Am pornit pe drumul alăptării cu multă pasiune. Am alăptat oriunde şi oricând, am abordat mame în parc oferind informaţii, chiar şi nesolicitate, atunci când credeam ca ele pot ajuta, am scris mailuri lungi cu îndemnuri şi strategii de alăptare, am pozat cu copilul la sân pentru a încuraja şi alte mame să alăpteze în public.<br />
Pe alocuri a părut greu. Să ai un nou născut te scoate din zona ta de confort. Şi alăptarea vine la pachet. Nu poţi înţelege ce înseamnă un puseu de creştere până când nu treci prin el. Durerile sunt şi ele parte din debut. Însă nici o dificultate în alăptare nu este insurmontabilă şi, atunci când cauţi ajutor acolo unde trebuie poţi depăşi orice. Doar 2% din femei nu îşi pot alăpta copiii, din motive medicale. Restul de 98% suntem capabile să ne hrănim pruncii perfect cu laptele nostru!<br />
<br />
În cele 6 luni de alăptare am început progresiv să cochetez şi cu ideea alăptării prelungite şi autoînţărcării. Nu mică mi-a fost surpriza când am aflat ca Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNICEF recomandă alăptarea până la minimum 2 ani, şi apoi atâta timp cât mama şi copilul doresc. Imi imaginam că aş putea alăpta maxim 1 an, daca aş avea noroc şi totul ar merge bine (da, înainte de a mă informa credeam că succesul alăptării ţine de noroc). În mod ciudat, nu credeam că totul e puterea mea. Şi da, spre ruşinea mea credeam că alăptarea prelungită este ceva nenatural. Şi nici nu auzisem niciodată de alăptarea în tandem.<br />
Acum, pe măsură ce ne apropiem de începerea diversificării, deja încep să devin nostalgică... Aproape că mă întristează că Andru nu va mai fi alăptat exclusiv. Îmi place ce avem şi nu aş vrea să se schimbe nimic. Este simplu şi frumos. Dar el creşte şi eu ... cu el.<br />
<br />
Alăptarea e mai mult decât hrană pentru bebeluş. E dragoste, e tandreţe totală, e o comunicare perfectă cu copilul. E ceea ce mi-a schimbat complet viziunea despre a fi părinte, e dedicare totală şi o importantă parte a vieţii noastre de familie. Şi presimt că voi mai scrie despre asta curând!Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-77889924555414550232013-12-04T01:41:00.003+02:002014-01-31T23:14:06.163+02:004 luni de dragoste în 3<br />
<br />
Iubitul meu mic,<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-nPF5sh3X1G75NwJcPfjiO2dvdgbZtbIYTg0K-iWlKTGe6-_3yDvZv6nbR6K4rCfoXwelNhD6IHpKLhMQtKGryaGxlf5Cs5x9KZdXYpC6MNqslGiMFpVGh8gA0R2FOHHrCt-9jOgvTVdN/s1600/4Candles.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-nPF5sh3X1G75NwJcPfjiO2dvdgbZtbIYTg0K-iWlKTGe6-_3yDvZv6nbR6K4rCfoXwelNhD6IHpKLhMQtKGryaGxlf5Cs5x9KZdXYpC6MNqslGiMFpVGh8gA0R2FOHHrCt-9jOgvTVdN/s200/4Candles.jpg" height="200" width="155" /></a>Ești minunat!<br />
Ești atât de fermecător atunci când, în semiobscuritatea de dimineață a camerei, râzi la mine cu gura până la urechi. Eu, cu ochii cârpiți de somn. Tu, râzând când ar trebui să dormi.<br />
Și ești fermecător când îi zâmbești doamnei grase de la semafor. Ea e prea absorbită de griul vieții ei dar mami te vede! Tu ești bucurie pură.<br />
Ai început să râzi în hohote și să chiui de vreo săptămână. Iar eu cu tati speculăm orice moment, vânăm bucuria ta, încercăm cu toate mijloacele să o provocăm. Ne topești pe amândoi deopotrivă și cu un zâmbet fugar și cu un râset zglobiu.<br />
Nu cred că puteam să visăm la un copil mai frumos ca tine, mami! Și eu și tati suntem îndrăgostiți de tine. Ne minunăm de tine zi de zi și avem și de ce. Ochii tăi minunați cu gene mari și gurița perfectă ca o inimioară. Ești mai frumos decât orice așteptare a noastră.<br />
Iubești să fii în brațele noastre și ești mai mereu chiar acolo. Acolo e locul tău, dragostea noastră mică, lângă inimile mamei și a lui tati. Treci printr-o perioadă tare mofturoasă. Noi te înțelegem, știm că e greu să fii mic și neajutorat, să vrei să te ridici, să pleci, să prinzi, să atingi, să experimentezi, și să nu poți. De aceea, mami, să știi că nu îți refuzăm nimic. Când vrei să papi, papi, când vrei sa te plimbi, noi te plimbăm, când ne dai de înțeles că nu mai vrei ne pliem imediat. Noi, mami, gravităm în jurul tău, și nu ne pare deloc rău. Toată lumea ne amenință că o să te înveți. Asta și vrem. Să te înveți să fii iubit la nebunie!<br />
Te iubesc în fiecare zi mai mult și mai mult. Ador felul cum te uiți la mine uneori când sugi. Văd dragoste și joacă în ochii tăi. Te uiți la mine, te oprești din supt și vorbești. Gângurești. Râzi. Mangâi sfârcul cu gurița fără să îl prinzi. Te joci și comunici. Și apoi îl prinzi iar hulpav pentru a te opri câteva secunde mai târziu. Râzi. Asta, mami, mă face fericită. Să te văd cum sugi mă face fericită. Să te văd cum comunci atât de fermecător mă face fericită.<br />
Și mă mai face fericită să te văd cu tati. Când se uită la tine și e transfigurat de dragoste. Văzându-l cum te iubește mă face să îl iubesc și mai mult. Tu trebuie să știi, mami, că te-ai născut dintr-o dragoste foarte mare!<br />
Ai în ochi o căutătură...aparte. Ica și Relu zic că e căutătura lui tati, că e privirea lui. Mi-ar plăcea să ai privirea lui tati, sa îl văd mereu în ochii tăi. Și să semeni cu mine. Și cred că chiar semeni.<br />
Iubitule, ai fost un copil minunat în astea 4 luni. Ne-ai demontat pe rând cele mai urâte temeri: colici nu, plâns nu, nopți albe nu. Atâta doar că nu îți place să dormi ziua. Dar le depășim noi pe toate... Tu nu plângi, mami. Rar te-am auzit plângând. Dar ne cerți cât cuprinde. Te tângui și ne cerți când ceva nu-ți convine. Dar orice se rezolvă în brațe sau la țiți, nu-i așa?<br />
Cel mai mult la ochii tăi iubesc curiozitatea lor. Privești mereu curios. Mereu ai ceva de analizat. Găsești un detaliu interesant în orice mărunțiș. Și cine ar putea rezista la mânuțele tale grasune și pufoase? Mângâi suav sânul când sugi sau mă prinzi ferm de un deget. Tu însuți ești fascinat de ele, de mânuțele tale. Da, mami, sunt chiar ale tale. Le sugi pasional ca să te asiguri mereu că sunt acolo și că poți dispune de ele la nevoie.<br />
Iubirea noastră, și când dormi ne minunăm de tine. Pentru că ești atât de frumos, de curat, de cuminte și senin. Ești un mic îngeraș.<br />
Și aș putea să îți povestesc la nesfârșit cât ești de minunat și în câte feluri te iubim. Aș scrie toată noaptea. Dar mai pe scurt, eu și tati suntem iremediabil îndrăgostiți de tine, perfect absorbiți de tine. Un zâmbet de-al tău șterge orice oboseală, neplăcere, frică sau frustrare. Tu ești universul nostru și devine din ce în ce mai clar că așa va fi mereu. Și vrem ca tu să știi asta. Și când o să te mângâiem, și când o sa te certăm, noi o să te iubim la fel de mult. Necondiționat.<br />
<br />
Mami și tati te iubesc la nebunie!<br />
<br />
<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-81039760230791976932013-11-20T17:51:00.001+02:002014-01-31T23:13:36.301+02:00Și băieții plâng câteodată?Aseară m-am surprins spunând cuiva drag 'nu mai plânge'. Și mi-a părut rău după... Nu am învățat eu că plânsul e benefic, că e eliberator? Nu am învățat că trebuie să fii acolo pentru cel care plânge, să-i accepți durerea/frustrarea/îngrijorarea, să nu-l judeci și să îi oferi doar înțelegerea și afecțiunea ta? Empatizează și nu înfrâna emoțiile. Nu asta ne-am propus inclusiv cu copilul nostru?<br />
<div>
<br /></div>
<div>
Azi dimineață l-am auzit pe tati spunându-i copilului să nu plângă. 'Nu pângică, iubitule. Tu ești băiat mare, tu nu plângi.' Instant l-am taxat. Păi bine, noi mergem la cursuri, citim cărți, și tu asta ai de-i spus băiatului? N-am zis noi ca nu o să cădem în capcana 'băieții nu plâng', că o să-l ajutăm să își exprime orice fel de emoție, fie ea pozitivă sau negativă, că o să-l alfabetizăm emoțional? Mi-a spus cu toată sinceritatea că n-a uitat nimic dar că îi vine atât de natural să se alinieze la 'educația pentru duritate'. I-a explicat atunci copilului că mami l-a certat (pârăște tot :-)) și că poate plânge dacă vrea, că tati îl înțelege și l-a luat în brațe. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Da, ne străduim. Citim cărți, vorbim cu oameni deștepți, mergem la cursuri de părințeală, învățăm teoria. Am înțeles cum vrem să ne creștem copiii și încă mai avem multe întrebări care își caută răspunsul. Cu toate astea, când ești față în față cu copilul, când trebuie să pui in practică teoria, lucrurile se complică înmiit. Trebuie să îți aduni toate resursele interioare pentru o (banala) smiorcăială. Vrei să fii un părinte așa cum ți-ai propus și cumva, te trezești repetând ce nu îți place să auzi la alții. Și ce ne mai rezervă anii ce urmează ... </div>
<div>
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3799330548401953910.post-10503708649988954062013-11-19T16:37:00.001+02:002014-01-31T23:14:57.280+02:00Despre circul ieșitului afară și alte tragi-comediiCând vine timpul de ieșit în parc începe circul. De fapt, 'timpul de ieșit în parc' e o formulare de alint, întrucât la noi mereu copilul vrea altceva când noi credem că e un moment propice de plimbare. Criteriile mele caraghioase: e odihnit, e mâncat, nu e tornadă afară. Numai că fiul meu are o agendă proprie...<br />
<div>
Așadar se trezește în jurul prânzului. Știu că n-a dormit suficient dar nu mai vrea de nici o culoare. Îmi spun că va mai dormi afară, că doar îi face bine să iasă la aer. Pare că e bine dispus și îmi propun aroganța să mănânc și eu de prânz înainte. Până termin de făcut salata începe mârâiala: în brațe sau nimic. Acum ce fac, mai mănânc sau nu? Mănânc că nu se știe când mai apuc. Durează câteva minute dar el devine nervos. Hai la mami în brațe!</div>
<div>
Mergem în dormitor să ne îmbrăcăm. Eu prima, să nu se încingă băiatul. Îl pun sub carusel și încep să mă agit: o toaletă rapidă, un pipi și...n-am apucat să mă îmbrac că s-a și plictisit de carusel. Mă ceartă. Hai la mami în brațe! Ne plimbăm puțin prin casă să treacă plictiseala și...</div>
<div>
Pe masa de schimbat să ne uităm puțin la lustră. Foarte inedit. În timpul ăsta mă îmbrac precipitată, aduc la îndemâna geantă, telefon, manducă, geacă, și preiau odorul care deja a început să mă certe iar.</div>
<div>
Schimbăm scutecul și zic, înainte să-l înfofolesc să-i dau țiți. Că nu l-aș scoate din manducă pe frigul ăsta. Zis și făcut. Copilul suge hulpav. Până să termine face și un caca. O luăm de la capăt cu schimbatul. A transpirat, schimbăm si body. Deja am transpirat și eu. Și el devine din ce în ce mai agitat. Începem să punem rândurile de haine. Când ajungem la băgat mâinile în hanorac începe circul. Mă ceartă, se zbate, încordează mâinile și tot așa. Într-un final e gata îmbrăcat, transpirat și pe punctul de a plânge, si eu la fel. Leg manduca în timp ce îl legăn prin casă, pun geaca și geanta si ies. Ești la mami în brațe!</div>
<div>
Rânjește fermecător doamnei grase de la semafor și adoarme până să ajungem în parc.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
De trei luni jumătate, viața noastră e plină de astfel de tragi-comedii. Putem menționa circul tăiatului unghiilor, comedia băiței de seară și veșnica tragedie a somnului. Îți trebuie mult umor ca să îngrijești un bebeluș. Oricum, când uiți să zâmbești îți aruncă un rânjet larg, fără dinți și îți trec toate. </div>
<div>
You had me at hello!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10868829503182836403noreply@blogger.com0