Cu sfaturi multe și nesolicitate oferite altora a pornit și drumul nostru către a fi părinți. Sfătuind și mai ales observând am înțeles ce nu ne dorim să fim și să facem în raport cu copiii noștri. Ne-am făcut planuri detaliate despre ce aveam de făcut, cum să-i creștem, cum să-i educăm, dar mai ales ce aveam să facem mai bine ca alții. Nu mai bine, perfect! Nu cred că ne-a trecut prin minte vreun moment cât eram de habarniști. Ignoranți. Lipsiți de empatie. Plini de prejudecăți.
Când mi-am început inițierea în parenting mi-am dat seama: trebuia să ne resetăm. Și încă ceva: ca să faci alegeri bune și sănătoase trebuie să te informezi. Cum? Să fii părinte se învață din cărți? Nu. E din suflet. Dar câteva informații cheie te pot ajuta mult să devii părintele cel mai bun pentru copilul tău.
Evoluția mea mămicească e și pretextul acestui blog. Și ținerea de minte. Am vrut să mă apuc să completez Cartea Bebelușului și am rămas uimită că am început deja să uit detalii. Când a zâmbit pentru prima oară?
Andru a venit pe lume pe 31 iulie, uimindu-ne cu energia lui debordantă. Și când o să fie mare o să citească ce a scris mami aici și poate astfel o va înțelege mai bine. Iar eu probabil o să-l iubesc cu mult mai mult decât îmi pot imagina acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu