vineri, 31 ianuarie 2014

O iubire mică, mare!

Și s-au făcut 6 luni de dragoste în 3!
Câte emoții, câtă căldură, cât lăptic, câte zâmbete și câte lacrimi! Câtă dragoste!
Mi-am rememorat astăzi nașterea cu prietena mea la telefon. Atunci nu puteam să îmi imaginez absolut nimic din tot ceea ce trăiesc acum, din minunea de care am parte.

Andru era programat la cezariană pe 1 august. Dar totuși nu eram împăcată cu asta... Oricâte argumente mi-ar fi adus medicul, sufletul îmi spunea că trebuie să îl așteptăm să vină atunci când este pregătit.
Pe 30 iulie, noaptea, mi s-a rupt apa. Pe 31 iulie, la ora 1:30, se năștea Andru. A venit pe lume când a vrut el, iar asta m-a făcut foarte fericită! Mutrița lui din noaptea aia nu prefigura nici pe departe frumusețea de baiat pe care o avem acum.

Acum un avem un baiat minunat! Are 6 luni și e de o energie și o veselie debordante! De la o vreme am reușit să depășesc panicile și tristețile inerente și să mă bucur pur și simplu de el. Fiecare zi e o bucurie, zâmbetul lui mă face fericită.
Adevărul este că nu ai cum să bănui ce poate trezi în tine un copil al tău până nu îl ai.

La mulți ani, iubitul mamei! Te ador!



A fi sau a nu fi. Părinte.

Cel mai ușor lucru din lume este să îți dai cu părerea despre ce să faci ca și părinte, cel mai greu lucru este să fii chiar tu acela care trebuie să-și pună în aplicare propriile sfaturi.
Cu sfaturi multe și nesolicitate oferite altora a pornit și drumul nostru către a fi părinți. Sfătuind și mai ales observând am înțeles ce nu ne dorim să fim și să facem în raport cu copiii noștri. Ne-am făcut planuri detaliate despre ce aveam de făcut, cum să-i creștem, cum să-i educăm, dar mai ales ce aveam să facem mai bine ca alții. Nu mai bine, perfect! Nu cred că ne-a trecut prin minte vreun moment cât eram de habarniști. Ignoranți. Lipsiți de empatie. Plini de prejudecăți.
Când mi-am început inițierea în parenting mi-am dat seama: trebuia să ne resetăm. Și încă ceva: ca să faci alegeri bune și sănătoase trebuie să te informezi. Cum? Să fii părinte se învață din cărți? Nu. E din suflet. Dar câteva informații cheie te pot ajuta mult să devii părintele cel mai bun pentru copilul tău.
Evoluția mea mămicească e și pretextul acestui blog. Și ținerea de minte. Am vrut să mă apuc să completez Cartea Bebelușului și am rămas uimită că am început deja să uit detalii. Când a zâmbit pentru prima oară? 
Andru a venit pe lume pe 31 iulie, uimindu-ne cu energia lui debordantă. Și când o să fie mare o să citească ce a scris mami aici și poate astfel o va înțelege mai bine. Iar eu probabil o să-l iubesc cu mult mai mult decât îmi pot imagina acum. 

miercuri, 22 ianuarie 2014

Alăptez!

Ghid de alăptare exclusivă pentru to(n)ți

1. citești despre alăptare în timpul sarcinii și înțelegi două aspecte esențiale: laptele matern este cea mai bună hrană pentru copilul tău și alăptarea poate fi anevoioasă dacă nu ești informată

2. începi o informare serioasă pe tema alăptării care va continua mult timp după ce se naște copilul

3. pui copilul la sân din primul moment când îl ai în brațe

4. continui să îl alăptezi cu dragoste, exclusiv până la 6 luni, apoi până la 2 ani și peste, atâta timp cât doriţi tu şi copilul


Cam ăsta a fost și parcursul subsemnatei în ale alăptării, ce a devenit o constantă foarte importantă în viața mea în ultimele aproape 6 luni. Subiectul mi-a ocupat nopți multe de gândire în sarcină și mai multe nopți de informare şi alăptare efectivă de când s-a născut copilul.
Trebuie să recunosc că înainte de sarcină eram complet ignorantă la capitolul alăptare. Şi, mai rău, credeam tot ce citeam sau auzeam: trebuie să îi faci un progrămel copilului; sânii trebuie pregătiţi încă din sarcină, frecaţi cu un prosop aspru în fiecare zi, ca să desfunzi canalele; seara e bine să îi dai copilului o completare de lapte praf, astfel va dormi mult mai bine; trebuie să ţii copilul la un sân maxim x minute. Şi lista de sfaturi poate continua...
Îmi pare bine că am avut inspirația să mă informez temeinic. Puseul meu de informare s-a produs din frică. O frică autentică de durere, inoculată de sfaturi ca cele de mai sus şi de toți cei din jur ce avuseseră legătură cu subiectul, fie că alăptaseră sau că fuseseră martori. Alăptarea trebuia să doară!
Am avut marea șansă să întâlnesc oamenii potriviți în sarcină, care m-au ajutat să înțeleg ce fel de mamă îmi doresc să devin. Primele și cele mai importante informații au fost că e foarte benefic pentru copil să alăptezi și că există consultanți specializați în alăptare care vin la tine acasă oricând. Dintr-o dată m-am relaxat: oricât de greu ar fi fost puteam să cer ajutor. Doare măseaua, mergi la stomatolog. Se rupe tocul, mergi la cizmar. Ai probleme în alăptare, chemi consultantul în alăptare!
A doua întâlnire importantă a fost chiar cu specialiștii. Deja aveam toate informațiile pentru un start bun în alăptare. În maternitate am știut exact ce vreau: alăptare exclusivă, copilul meu nu va primi nimic în afară de sân. Asistentele mă știau drept "doamna care nu dă completare". Am pus copilul la sân imediat ce a ajuns în brațele mele și acolo a rămas mereu.

Așadar, doamnelor și domnilor, de aproape 6 luni alăptez cu dragoste un copil care a crescut minunat. Cheia succesului: am avut informaţiile necesare pentru a avea încredere în copilul meu -alăptarea se face la cerere, copilul ştie cel mai bine când şi cât trebuie să mănânce- şi în corpul meu -care produce atâta cât are nevoie copilul-.
Am pornit pe drumul alăptării cu multă pasiune. Am alăptat oriunde şi oricând, am abordat mame în parc oferind informaţii, chiar şi nesolicitate, atunci când credeam ca ele pot ajuta, am scris mailuri lungi cu îndemnuri şi strategii de alăptare, am pozat cu copilul la sân pentru a încuraja şi alte mame să alăpteze în public.
Pe alocuri a părut greu. Să ai un nou născut te scoate din zona ta de confort. Şi alăptarea vine la pachet. Nu poţi înţelege ce înseamnă un puseu de creştere până când nu treci prin el. Durerile sunt şi ele parte din debut. Însă nici o dificultate în alăptare nu este insurmontabilă şi, atunci când cauţi ajutor acolo unde trebuie poţi depăşi orice. Doar 2% din femei nu îşi pot alăpta copiii, din motive medicale. Restul de 98% suntem capabile să ne hrănim pruncii perfect cu laptele nostru!

În cele 6 luni de alăptare am început progresiv să cochetez şi cu ideea alăptării prelungite şi autoînţărcării. Nu mică mi-a fost surpriza când am aflat ca Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNICEF recomandă alăptarea până la minimum 2 ani, şi apoi atâta timp cât mama şi copilul doresc. Imi imaginam că aş putea alăpta maxim 1 an, daca aş avea noroc şi totul ar merge bine (da, înainte de a mă informa credeam că succesul alăptării ţine de noroc). În mod ciudat, nu credeam că totul e puterea mea. Şi da, spre ruşinea mea credeam că alăptarea prelungită este ceva nenatural. Şi nici nu auzisem niciodată de alăptarea în tandem.
Acum, pe măsură ce ne apropiem de începerea diversificării, deja încep să devin nostalgică... Aproape că mă întristează că Andru nu va mai fi alăptat exclusiv. Îmi place ce avem şi nu aş vrea să se schimbe nimic. Este simplu şi frumos. Dar el creşte şi eu ... cu el.

Alăptarea e mai mult decât hrană pentru bebeluş. E dragoste, e tandreţe totală, e o comunicare perfectă cu copilul. E ceea ce mi-a schimbat complet viziunea despre a fi părinte, e dedicare totală şi o importantă parte a vieţii noastre de familie. Şi presimt că voi mai scrie despre asta curând!