Alăptarea după 1 an

Odată cu debutul Săptămânii Mondiale a Alăptării 2014 (1-7 august), eu și Andru am aniversat 1 an de alăptare frumoasă.

Deși, pe măsură ce Andru a crescut, frecvența și aviditatea cu care mă informam pe tema alăptării au mai scăzut, subiectul a rămas în continuare în centrul atenției noastre.  De altfel, întreaga familie extinsă și prietenii s-au obișnuit cu realitatea alăptării - este ceva natural la întâlnirile noastre ca Andru să sugă oricând.

Alăptarea a fost pentru noi un parcurs lin, ceva ușor și natural. Cred că secretele succesului au fost două. Numărul 1: o informare temeinică înainte și după naștere - am știut că am destul lapte, că trebuie doar să îl pun la sân ori de câte ori cere, ce înseamnă o atașare corectă, importanța suptului de noapte, riscurile biberonului/suzetei, că există pusee de creștere și multe altele. Toate cunoștințele acestea mi-au fost esențiale în cultivarea unei încrederi mari în capacitatea mea de a-mi hrăni copilul exclusiv cu lapte matern, dar și în capacitatea bebelușului de a mă ghida în tot acest proces adesea dificil pentru o proaspătă mamă. Numărul 2: faptul că am apelat, încă din maternitate, la un consultant în alăptare. Ea mi-a confirmat că tot ceea ce fac este bine, că bebe se atașează corect și totul decurge conform planului. Aceste confirmări au fost importante pentru că, deși m-am informat temeinic, cum spuneam, m-am confruntat cu temerile inerente venite la pachet cu situația de o noutate covârșitoare: un bebeluș mic și neajutorat care trebuia hrănit exclusiv din corpul meu. Nu aș neglija nici presiunile și informațiile contradictorii cu care am fost bombardată la început de personalul din maternitate și de oricare altă persoană cu care intram în contact.

Așa că problemele cu care ne-am confruntat nu au părut nicicând insurmontabile, am știut mereu că am resursele pentru a le depăși cu succes. Și în afară de câteva situații de canale blocate și refuzul unuia dintre sâni nu am avut alte probleme reale. Andru a avut o creștere în greutate fulminantă în primele 6 luni, a făcut achizițiile specifice vârstei cu rapiditate, a fost mereu vesel și prezent, nu a avut colici. Dacă ar fi dormit mai mult aș fi crezut că am un copil perfect! ☺

Prin urmare, am tras concluzia că alăptarea e simplă. Un act ancestral, perfect natural, o comuniune perfectă între mamă și bebeluș. Eram convinsă că orice femeie poate reuși cu informațiile complete și puțină răbdare. Recunosc și că această convingere, precum și succesul nostru facil, mă făcuse să judec cu prea multă ușurință pe mamele ce nu alăptau exclusiv. Dădeam ochii peste cap când auzeam întrebarea „mai ai lapte?” și judecam aspru neștiința la acest capitol. Mă credeam o mamă mai bună decât cele care nu alăptează și îmi plăcea „secta” exclusivistă din care credeam că fac parte. 

Dar, ca și multe alte „convingeri” de care nu mai sunt așa convinsă acum, după 1 an, mi-am reconsiderat opinia și despre alăptare. Experiența vine și cu un plus de echilibru. Am cunoscut tot felul de mame de când îl am pe Andru. Mi-a fost dat să văd multă indiferență la capitolul alăptare, dar și multă suferință. Nu de puține ori, eșecul în alăptare doare nespus. Până la urmă am înțeles că nu contează motivele pentru care nu ai succes, deznodământul eșecului e la fel de devastator. Și am mai înțeles că alăptarea nu este singura măsură a unei mame. Am încetat să mai discriminez și acum mă simt doar... norocoasă. Îmi dau seama că alăptarea nu e mereu un dat, ci un dar. 

Cum e alăptarea unui copil de 1 an? Minunată! E dragoste pură! El comunică acum cu mine în timp ce suge, râde, mă mângie, mă privește în ochi și se abandonează. E singurul moment când se oprește din goana permanentă în care e - un copil super activ care de multe ori nu stă locului nici chiar când suge. Încă mă mai emoționează febrilitatea cu care mă caută zi și noapte. Faptul că încă îi mai sunt suficientă și indispensabilă eu. Alăptarea e modalitatea perfectă de reconectare dacă suntem despărțiți pentru câteva ore, relaxarea dinainte de somn și răsfățul de după, panaceu universal pentru orice nemulțumire sau suferință. E parte integrantă din viețile noastre și n-aș da-o pentru nimic în lume! 

La fel ca și acum 1 an, iubim alăptarea! 

Andru, 2 luni jumătate

ABC-ul alăptării

Alăptarea este importantă!

E importantă pentru sufletul nostru și foarte importantă pentru copil. Din păcate, în ultima vreme aud din ce în ce mai multe mămici care pun întrebări ce nu ar trebui să existe la acest capitol. Și asta pentru că sursele de informare sunt la îndemâna oricui. În ziua de azi, expunerea la internet este covârșitoare pentru femeile din toate mediile sociale, cu sau fără studii, din mediul urban sau rural. Internetul nu discriminează. Am ajuns în era în care informația este la un click distanță. 

Cu toate astea, ignoranța la capitolul alăptare este la cote alarmante. Mă gândesc de mult să centralizez un ABC al alăptării, câteva liniuțe care, citite înainte de naștere, pot transforma o experiență anevoioasă de alăptare într-o poveste de succes. 

Sursă foto

ABC-ul alăptării 

- În primul rând trebuie spus că Organizația Mondială a Sănătății recomandă "alăptarea exclusivă până la 6 luni și continuarea alăptării până la 2 ani și peste". Asta înseamnă că bebelușul nu va primi apă, ceai, sucuri de fructe sau legume, cereale sau alte solide până la 6 luni. 

- Toate femeile au lapte! Laptele matern se produce pe sistemul cerere-ofertă: copilul stimulează sânul, care produce lapte. Sunt foarte puține femei care nu pot alăpta din motive medicale - aproximativ 2% dintre femei. 

- Alăptarea se face la cerere. Nu la program! Deoarece laptele matern se digeră mult mai rapid decât laptele praf, copilul va cere mai des. De asemenea, nu uita că, la începutul vieții lor, bebelușii au stomacul foarte mic, de aceea ei mănâncă puțin și des. 

- Colostrul este primul lapte și este produs de glandele mamare încă din sarcină. Acesta este esențial pentru sistemul imunitar al bebelușului. Copilul trebuie pus la sân din prima oră de viață - el va avea ce să sugă! Nu suplimenta cu lapte praf așteptând "să vină laptele".

- Nu restricționa timpul pe care bebelușul îl petrece la sân. Există perioade de creștere fizică accelerată numite pusee de creștere când bebelușii vor să stea la sân non stop. În aceste perioade, ei sunt de regulă mai agitați decât de obicei, au treziri nocturne mai frecvente și petrec majoritatea timpului la sân. Copilul trebuie alăptat chiar dacă a terminat de mâncat în urmă cu 10 min.

  Puseele de creștere sunt previzibile și au loc în jurul vârstei de 1 săptămână de viață, apoi la 2-3 săptămâni, 4-6 săptămâni, 3 luni, 4 luni, 6 luni, 9 luni. La finalul unui puseu în general veți constata că bebelușul a făcut o nouă achiziție, este mai prezent, iar producția de lapte a mamei s-a mărit conform noilor nevoi ale bebelușului. 

- La câteva zile de la naștere se instalează lactația. Sânii vor deveni plini, fierbinți, puțin dureroși și sensibili. Aceste simptome sunt normale și vor trece în 2-3 zile. Poți chiar să faci furia laptelui, adică simptomele de mai sus vor fi agravate. Furia laptelui este de fapt un edem vascular și nu înseamnă că ai „canalele blocate”. Nu lăsa asistentele din spital să îți „desfunde canalele” prin proceduri dureroase!

- Atașarea copilului la sân este esențială! O atașare bună va asigura un supt corect, copilul va bea suficient lapte, iar mama nu va simți nici un disconfort în timpul alăptării. O atașare corectă se obține așa:

- În caz de răni ale sânului, pentru o vindecare cât mai rapidă sunt foarte bune băile de aer la sâni, lapte matern pe sfârc și areolă după fiecare supt și lanolină sau alte remedii naturale. Nu folosi unguente pline de chimicale, cum ar fi Garmastan! Remediile naturale nu trebuie spălate de pe sân înainte de următorul supt. Nu opri alăptarea dacă ai ragade mamare sau alte tipuri de răni, nici chiar dacă ele sunt sângerânde! 

  Dacă rănile persistă mai multe zile și dacă ele dor pe toată durata suptului sau chiar între supturi este bine să: verifici atașarea, încerci mai multe poziții de supt până găsești una confortabilă pentru tine și bebeluș, verifici bebelușul de fren lingual. Citește mai multe detalii despre tratamentul rănilor de sâni aici.

- Folosește cu precauție sau deloc, dacă este posibil, suzeta, protecțiile de sân din silicon și biberoanele. Acestea pot zădărnici alăptarea și pot provoca confuzia sânului.

- Greva suptului poate apărea în general după 3 luni, când bebe începe să descopere lumea. El devine atât de interesat de tot ce descoperă sau atât de preocupat să își exerseze noile achiziții încât refuză sânul. Această etapă trebuie acceptată cu răbdare, e bine să reduci stimulii la minim și să încerci cu blândețe să îl ajuți pe bebe să sugă. E posibil ca el să vrea să sugă când este abia trezit sau pe punctul de a adormi. În general, copiii care fac greva suptului recuperează noaptea mesele pierdute ziua.

- Foarte multe medicamente sunt permise în alăptare! Nu este necesară întreruperea alăptării dacă apare necesitatea unui tratament medicamentos al mamei, ci doar găsirea variantei de tratament compatibilă cu alăptarea. 

Înainte de a lua orice medicamente verifică compatibilitatea lor cu alăptarea aici:

http://www.e-lactancia.org/en/

sau aici:

http://toxnet.nlm.nih.gov/

- Bebelușul nu trebuie cântărit înainte și după supt. Proba cântarului nu face decât să te bulverseze și este irelevantă. Nu este indicată nici măcar cântărirea zilnică a bebelușului. Evoluția greutății bebelușului trebuie urmărită la intervale mai lungi și, în general, analizată în contextul stării sale generale.

- Fiecare bebeluș este unic și evoluează diferit. Dacă bebelușul tău nu a luat în greutate într-o perioadă dată atâta cât spun graficele încearcă să ai o viziune de ansamblu asupra evoluției lui. Dacă el mănâncă la cerere, udă scutece, îi cresc unghiile, este vesel și activ, face achiziții psiho-motorii atunci probabil că ăsta e ritmul lui de creștere!

Alte recomandări:

- Când vrei informații despre alăptare asigură-te că le primești din surse sigure: recomandările organizațiilor internaționale, consilieri în alăptare acreditați IBCLC, consultanți La Leche League, site-uri de încredere. 

- O informare corectă și completă este cea mai bună cale de a avea succes în alăptare! Cu siguranță că cei din jur îți vor doar binele, însă din păcate informațiile generale la acest capitol nu sunt la zi, de aceea trebuie să știi să cerni informația. 

- Alege un medic pediatru pro-alăptare. Dacă ai optat deja pentru un pediatru și constați că acesta are scăpări la capitolul alăptare este bine să mai cauți. Astfel te asiguri că ai toată susținerea în demersul  atât de important al alăptării. 

- Vorbește cu soțul despre alăptare și asigură-te că și el are toate informațiile. Încearcă să îți găsești un grup de mămici prietene sau o comunitate on-line de mămici care are aceeași viziune ca și tine asupra creșterii și alimentației copilului. Vor veni și momente când vei avea nevoie de susținerea lor! 

Câteva resurse de mare preț unde vei găsi răspunsuri la întrebările despre alăptare:
- http://alapteaza.wordpress.com/ - inițiativa unui grup de mame curajoase pe care le admir și le respect
- http://atasatlasanulmamei.blogspot.ro/ - blogul lui Rox Duduș, consultant în alăptare La Leche League
- http://www.llli.org/ - site-ul international La Leche Leagure
- https://www.nbci.ca/ - site-ul clinicii de alăptare a dr. Jack Newman, cel mai reputat specialist în alăptare la nivel internațional
- http://kellymom.com/
- http://www.thealphaparent.com/
- http://drjaygordon.com/

Alăptarea este minunată și ușoară dacă ai informațiile potrivite. Așadar nu înceta să te informezi la acest capitol și pune copilul la sân! Mult succes!

Alăptez!

Ghid de alăptare exclusivă pentru to(n)ți

1. citești despre alăptare în timpul sarcinii și înțelegi două aspecte esențiale: laptele matern este cea mai bună hrană pentru copilul tău și alăptarea poate fi anevoioasă dacă nu ești informată

2. începi o informare serioasă pe tema alăptării care va continua mult timp după ce se naște copilul

3. pui copilul la sân din primul moment când îl ai în brațe

4. continui să îl alăptezi cu dragoste, exclusiv până la 6 luni, apoi până la 2 ani și peste, atâta timp cât doriţi tu şi copilul

Cam ăsta a fost și parcursul subsemnatei în ale alăptării, ce a devenit o constantă foarte importantă în viața mea în ultimele aproape 6 luni. Subiectul mi-a ocupat nopți multe de gândire în sarcină și mai multe nopți de informare şi alăptare efectivă de când s-a născut copilul.
Trebuie să recunosc că înainte de sarcină eram complet ignorantă la capitolul alăptare. Şi, mai rău, credeam tot ce citeam sau auzeam: trebuie să îi faci un progrămel copilului; sânii trebuie pregătiţi încă din sarcină, frecaţi cu un prosop aspru în fiecare zi, ca să desfunzi canalele; seara e bine să îi dai copilului o completare de lapte praf, astfel va dormi mult mai bine; trebuie să ţii copilul la un sân maxim x minute. Şi lista de sfaturi poate continua...
Îmi pare bine că am avut inspirația să mă informez temeinic. Puseul meu de informare s-a produs din frică. O frică autentică de durere, inoculată de sfaturi ca cele de mai sus şi de toți cei din jur ce avuseseră legătură cu subiectul, fie că alăptaseră sau că fuseseră martori. Alăptarea trebuia să doară!
Am avut marea șansă să întâlnesc oamenii potriviți în sarcină, care m-au ajutat să înțeleg ce fel de mamă îmi doresc să devin. Primele și cele mai importante informații au fost că e foarte benefic pentru copil să alăptezi și că există consultanți specializați în alăptare care vin la tine acasă oricând. Dintr-o dată m-am relaxat: oricât de greu ar fi fost puteam să cer ajutor. Doare măseaua, mergi la stomatolog. Se rupe tocul, mergi la cizmar. Ai probleme în alăptare, chemi consultantul în alăptare!
A doua întâlnire importantă a fost chiar cu specialiștii. Deja aveam toate informațiile pentru un start bun în alăptare. În maternitate am știut exact ce vreau: alăptare exclusivă, copilul meu nu va primi nimic în afară de sân. Asistentele mă știau drept "doamna care nu dă completare". Am pus copilul la sân imediat ce a ajuns în brațele mele și acolo a rămas mereu.

Așadar, doamnelor și domnilor, de aproape 6 luni alăptez cu dragoste un copil care a crescut minunat. Cheia succesului: am avut informaţiile necesare pentru a avea încredere în copilul meu -alăptarea se face la cerere, copilul ştie cel mai bine când şi cât trebuie să mănânce- şi în corpul meu -care produce atâta cât are nevoie copilul-.
Am pornit pe drumul alăptării cu multă pasiune. Am alăptat oriunde şi oricând, am abordat mame în parc oferind informaţii, chiar şi nesolicitate, atunci când credeam ca ele pot ajuta, am scris mailuri lungi cu îndemnuri şi strategii de alăptare, am pozat cu copilul la sân pentru a încuraja şi alte mame să alăpteze în public.
Pe alocuri a părut greu. Să ai un nou născut te scoate din zona ta de confort. Şi alăptarea vine la pachet. Nu poţi înţelege ce înseamnă un puseu de creştere până când nu treci prin el. Durerile sunt şi ele parte din debut. Însă nici o dificultate în alăptare nu este insurmontabilă şi, atunci când cauţi ajutor acolo unde trebuie poţi depăşi orice. Doar 2% din femei nu îşi pot alăpta copiii, din motive medicale. Restul de 98% suntem capabile să ne hrănim pruncii perfect cu laptele nostru!

În cele 6 luni de alăptare am început progresiv să cochetez şi cu ideea alăptării prelungite şi autoînţărcării. Nu mică mi-a fost surpriza când am aflat ca Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNICEF recomandă alăptarea până la minimum 2 ani, şi apoi atâta timp cât mama şi copilul doresc. Imi imaginam că aş putea alăpta maxim 1 an, daca aş avea noroc şi totul ar merge bine (da, înainte de a mă informa credeam că succesul alăptării ţine de noroc). În mod ciudat, nu credeam că totul e puterea mea. Şi da, spre ruşinea mea credeam că alăptarea prelungită este ceva nenatural. Şi nici nu auzisem niciodată de alăptarea în tandem.
Acum, pe măsură ce ne apropiem de începerea diversificării, deja încep să devin nostalgică... Aproape că mă întristează că Andru nu va mai fi alăptat exclusiv. Îmi place ce avem şi nu aş vrea să se schimbe nimic. Este simplu şi frumos. Dar el creşte şi eu ... cu el.

Alăptarea e mai mult decât hrană pentru bebeluş. E dragoste, e tandreţe totală, e o comunicare perfectă cu copilul. E ceea ce mi-a schimbat complet viziunea despre a fi părinte, e dedicare totală şi o importantă parte a vieţii noastre de familie. Şi presimt că voi mai scrie despre asta curând!