miercuri, 4 decembrie 2013

4 luni de dragoste în 3



Iubitul meu mic,

Ești minunat!
Ești atât de fermecător atunci când, în semiobscuritatea de dimineață a camerei, râzi la mine cu gura până la urechi. Eu, cu ochii cârpiți de somn. Tu, râzând când ar trebui să dormi.
Și ești fermecător când îi zâmbești doamnei grase de la semafor. Ea e prea absorbită de griul vieții ei dar mami te vede! Tu ești bucurie pură.
Ai început să râzi în hohote și să chiui de vreo săptămână. Iar eu cu tati speculăm orice moment, vânăm bucuria ta, încercăm cu toate mijloacele să o provocăm. Ne topești pe amândoi deopotrivă și cu un zâmbet fugar și cu un râset zglobiu.
Nu cred că puteam să visăm la un copil mai frumos ca tine, mami! Și eu și tati suntem îndrăgostiți de tine. Ne minunăm de tine zi de zi și avem și de ce. Ochii tăi minunați cu gene mari și gurița perfectă ca o inimioară. Ești mai frumos decât orice așteptare a noastră.
Iubești să fii în brațele noastre și ești mai mereu chiar acolo. Acolo e locul tău, dragostea noastră mică, lângă inimile mamei și a lui tati. Treci printr-o perioadă tare mofturoasă. Noi te înțelegem, știm că e greu să fii mic și neajutorat, să vrei să te ridici, să pleci, să prinzi, să atingi, să experimentezi, și să nu poți. De aceea, mami, să știi că nu îți refuzăm nimic. Când vrei să papi, papi, când vrei sa te plimbi, noi te plimbăm, când ne dai de înțeles că nu mai vrei ne pliem imediat. Noi, mami, gravităm în jurul tău, și nu ne pare deloc rău. Toată lumea ne amenință că o să te înveți. Asta și vrem. Să te înveți să fii iubit la nebunie!
Te iubesc în fiecare zi mai mult și mai mult. Ador felul cum te uiți la mine uneori când sugi. Văd dragoste și joacă în ochii tăi. Te uiți la mine, te oprești din supt și vorbești. Gângurești. Râzi. Mangâi sfârcul cu gurița fără să îl prinzi. Te joci și comunici. Și apoi îl prinzi iar hulpav pentru a te opri câteva secunde mai târziu. Râzi. Asta, mami, mă face fericită. Să te văd cum sugi mă face fericită. Să te văd cum comunci atât de fermecător mă face fericită.
Și mă mai face fericită să te văd cu tati. Când se uită la tine și e transfigurat de dragoste. Văzându-l cum te iubește mă face să îl iubesc și mai mult. Tu trebuie să știi, mami, că te-ai născut dintr-o dragoste foarte mare!
Ai în ochi o căutătură...aparte. Ica și Relu zic că e căutătura lui tati, că e privirea lui. Mi-ar plăcea să ai privirea lui tati, sa îl văd mereu în ochii tăi. Și să semeni cu mine. Și cred că chiar semeni.
Iubitule, ai fost un copil minunat în astea 4 luni. Ne-ai demontat pe rând cele mai urâte temeri: colici nu, plâns nu, nopți albe nu. Atâta doar că nu îți place să dormi ziua. Dar le depășim noi pe toate... Tu nu plângi, mami. Rar te-am auzit plângând. Dar ne cerți cât cuprinde. Te tângui și ne cerți când ceva nu-ți convine. Dar orice se rezolvă în brațe sau la țiți, nu-i așa?
Cel mai mult la ochii tăi iubesc curiozitatea lor. Privești mereu curios. Mereu ai ceva de analizat. Găsești un detaliu interesant în orice mărunțiș. Și cine ar putea rezista la mânuțele tale grasune și pufoase? Mângâi suav sânul când sugi sau mă prinzi ferm de un deget. Tu însuți ești fascinat de ele, de mânuțele tale. Da, mami, sunt chiar ale tale. Le sugi pasional ca să te asiguri mereu că sunt acolo și că poți dispune de ele la nevoie.
Iubirea noastră, și când dormi ne minunăm de tine. Pentru că ești atât de frumos, de curat, de cuminte și senin. Ești un mic îngeraș.
Și aș putea să îți povestesc la nesfârșit cât ești de minunat și în câte feluri te iubim. Aș scrie toată noaptea. Dar mai pe scurt, eu și tati suntem iremediabil îndrăgostiți de tine, perfect absorbiți de tine. Un zâmbet de-al tău șterge orice oboseală, neplăcere, frică sau frustrare. Tu ești universul nostru și devine din ce în ce mai clar că așa va fi mereu. Și vrem ca tu să știi asta. Și când o să te mângâiem, și când o sa te certăm, noi o să te iubim la fel de mult. Necondiționat.

Mami și tati te iubesc la nebunie!



miercuri, 20 noiembrie 2013

Și băieții plâng câteodată?

Aseară m-am surprins spunând cuiva drag 'nu mai plânge'. Și mi-a părut rău după... Nu am învățat eu că plânsul e benefic, că e eliberator? Nu am învățat că trebuie să fii acolo pentru cel care plânge, să-i accepți durerea/frustrarea/îngrijorarea, să nu-l judeci și să îi oferi doar înțelegerea și afecțiunea ta? Empatizează și nu înfrâna emoțiile. Nu asta ne-am propus inclusiv cu copilul nostru?

Azi dimineață l-am auzit pe tati spunându-i copilului să nu plângă. 'Nu pângică, iubitule. Tu ești băiat mare, tu nu plângi.' Instant l-am taxat. Păi bine, noi mergem la cursuri, citim cărți, și tu asta ai de-i spus băiatului? N-am zis noi ca nu o să cădem în capcana 'băieții nu plâng', că o să-l ajutăm să își exprime orice fel de emoție, fie ea pozitivă sau negativă, că o să-l alfabetizăm emoțional? Mi-a spus cu toată sinceritatea că n-a uitat nimic dar că îi vine atât de natural să se alinieze la 'educația pentru duritate'. I-a explicat atunci copilului că mami l-a certat (pârăște tot :-)) și că poate plânge dacă vrea, că tati îl înțelege și l-a luat în brațe. 

Da, ne străduim. Citim cărți, vorbim cu oameni deștepți, mergem la cursuri de părințeală, învățăm teoria. Am înțeles cum vrem să ne creștem copiii și încă mai avem multe întrebări care își caută răspunsul. Cu toate astea, când ești față în față cu copilul, când trebuie să pui in practică teoria, lucrurile se complică înmiit. Trebuie să îți aduni toate resursele interioare pentru o (banala) smiorcăială. Vrei să fii un părinte așa cum ți-ai propus și cumva, te trezești repetând ce nu îți place să auzi la alții. Și ce ne mai rezervă anii ce urmează ... 

marți, 19 noiembrie 2013

Despre circul ieșitului afară și alte tragi-comedii

Când vine timpul de ieșit în parc începe circul. De fapt, 'timpul de ieșit în parc' e o formulare de alint, întrucât la noi mereu copilul vrea altceva când noi credem că e un moment propice de plimbare. Criteriile mele caraghioase: e odihnit, e mâncat, nu e tornadă afară. Numai că fiul meu are o agendă proprie...
Așadar se trezește în jurul prânzului. Știu că n-a dormit suficient dar nu mai vrea de nici o culoare. Îmi spun că va mai dormi afară, că doar îi face bine să iasă la aer. Pare că e bine dispus și îmi propun aroganța să mănânc și eu de prânz înainte. Până termin de făcut salata începe mârâiala: în brațe sau nimic. Acum ce fac, mai mănânc sau nu? Mănânc că nu se știe când mai apuc. Durează câteva minute dar el devine nervos. Hai la mami în brațe!
Mergem în dormitor să ne îmbrăcăm. Eu prima, să nu se încingă băiatul. Îl pun sub carusel și încep să mă agit: o toaletă rapidă, un pipi și...n-am apucat să mă îmbrac că s-a și plictisit de carusel. Mă ceartă.  Hai la mami în brațe! Ne plimbăm puțin prin casă să treacă plictiseala și...
Pe masa de schimbat să ne uităm puțin la lustră. Foarte inedit. În timpul ăsta mă îmbrac precipitată, aduc la îndemâna geantă, telefon, manducă, geacă, și preiau odorul care deja a început să mă certe iar.
Schimbăm scutecul și zic, înainte să-l înfofolesc să-i dau țiți. Că nu l-aș scoate din manducă pe frigul ăsta. Zis și făcut. Copilul suge hulpav. Până să termine face și un caca. O luăm de la capăt cu schimbatul. A transpirat, schimbăm si body. Deja am transpirat și eu. Și el devine din ce în ce mai agitat. Începem să punem rândurile de haine. Când ajungem la băgat mâinile în hanorac începe circul. Mă ceartă, se zbate, încordează mâinile și tot așa. Într-un final e gata îmbrăcat, transpirat și pe punctul de a plânge, si eu la fel. Leg manduca în timp ce îl legăn prin casă, pun geaca și geanta si ies. Ești la mami în brațe!
Rânjește fermecător doamnei grase de la semafor și adoarme până să ajungem în parc.

De trei luni jumătate, viața noastră e plină de astfel de tragi-comedii. Putem menționa circul tăiatului unghiilor, comedia băiței de seară și veșnica tragedie a somnului. Îți trebuie mult umor ca să îngrijești un bebeluș. Oricum, când uiți să zâmbești îți aruncă un rânjet larg, fără dinți și îți trec toate. 
You had me at hello!