De câte ori ați auzit că „bătaia e ruptă din
rai”? Sau adulți care povestesc cum bătaia le-a format caracterul? O palmă la
fund din când în când nu doare, ba chiar e necesară pentru ca părintele să își
sublinieze punctul de vedere și să se asigure că progenitura răspunde conform.
Așadar, nu bătaia propriu-zisă, dar articularea
ocazională a copiilor, este o practică acceptată și chiar recomandată în
societaea românească, cu beneficii presupuse multiple.
 |
| Sursă: examiner.com |
Desigur că „noul curent occidental”, cum e
descris în multe surse, este din ce în ce mai des popularizat și la noi în
ultimii ani: nu-ți lovi copilul! Nu știu de ce această atitudine trebuie să se
constituie într-un curent, cu argumente și pledoarii. Pentru că argumentele par
implicite: răspunsul cu violență, fie ea fizică sau verbală, transmite
copilului ideea că este acceptabil să te impui prin astfel de mijloace în fața
celor mai slabi decât tine. Cu siguranță că el, copilul, odată devenit
adolescent sau adult, va perpetua modelul și va alege violența în fața
argumentării logice.
În plus, atunci când îți impui voința asupra copilului,
așteptându-te mereu ca el să execute pentru că „așa spui tu”, îi anulezi
personalitatea. Copilul va înțelege că trebuie să te urmeze orbește, altfel va
suporta consecințele. Pe viitor însă, acest copil are toate șansele să replice
acest comportament în mediile în care va activa. Iar când va întâlni un lider
carismatic, cu o personalitate puternică, îl va urma orbește. Părintele nu
poate să rămână toată viața acel personaj solar pe care copilul îl urmează,
micul univers al copilului. Pe măsură ce puiul de om crește, asupra lui începe
să se manifeste din ce în ce mai pregnant propria rațiune și înțelegere a
lucrurilor, personalitatea și influențele mediului. Anturajul este în special
definitoriu pentru adolescenți, ei având un caracter încă permeabil și într-o
continuă șlefuire. De aceea e bine să mizăm, în primii ani de viață, mai
degrabă pe argumentație și logică decât pe obediență, mai degrabă pe
auto-afirmare decât pe o permanentă încurajare a nevoii de validare.
Într-adevăr, pe termen scurt și mediu, orice
formă de pedeapsă, fie ea fizică sau de orice altă natură, este eficientă.
Copilul va ști că dacă nu face cum spune părintele va fi lovit, așadar „este
cuminte”. Pe termen lung, însă, pedeapsa își dovedește nu numai ineficiența ci,
mai mult, aduce un deserviciu viitorului adult, cum subliniam și mai sus.
Pedepsindu-l cultivi motivația extrinsecă: copilul nu va acționa „corect” mânat
de o motivație internă, de propria conștiință, ci va acționa exclusiv pentru a
evita repercursiunile. Odată dispărute constrângerile externe, el se va
întoarce la vechiul comportament, fără să fi înțeles adevăratul substrat al
impunerilor părintești.
Pedeapsa fizică subminează și încrederea dintre
părinte și copil și face foarte probabilă ostilitatea față de figurile de
autoritate.
Și nu, pedeapsa nu este mai tolerabilă dacă nu
este de natură fizică, și nici necesară sau eficientă, așa cum prezintă pe larg
Alfie Kohn în cartea sa, „Parenting necondiționat”. Toate tipurile de pedeapsă sunt fațete ale aceleiași monede. Doar că
pedeapsa fizică lasă cele mai multe cicatrice. Cele fizice trec repede, cele
psihologice rămân cu copilul o viață.
Și până la urmă, atâta vreme cât societatea
românească blamează violența față de semeni (nu este un comportament tolerat să
îți lovești partenerul de viață sau vecinul, de exemplu), de ce aceeași
societate tratează cu larghețe un atare comportament față de copii? Dacă
soțul/soția sau vecinul nu se lasă convinși să acționeze așa cum tu consideri
că este oportun nu îi vei constrânge să o facă aplicându-le o palmă la fund,
nu? Atunci de ce ți s-ar părea tolerabil un asemenea comportament față de
propriul copil?
Dacă argumentele de mai sus nu par implicite
pentru toată lumea, ele sunt susținute și de numeroase studii. Există dovezi
copleșitoare conform cărora pedeapsa fizică face copiii mai agresivi și duce la
o serie de consecințe nedorite.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că pedeapsa
fizică a fost asociată cu schimbări bruște și dese ale stării de spirit,
anxietate, abuz sau dependență de alcool și droguri și tulburări de
personalitate. Se pare că dacă pedepsele fizice nu s-ar aplica, incidența
anumitor boli psihice s-ar reduce cu 2% până la 7%.
O analiză a aproximativ 80 de studii întreprinse
în ultimii 20 de ani pe această temă a dus la concluzia că pedeapsa corporală
mărește riscul unei evoluții negative a dezvoltării copilului, nici unul dintre
studii negăsind vreun beneficiu al acestora în dezvoltarea copiilor.
Mai mult, copiii care sunt loviți la vârsta de 1
an sunt mult mai predispuși să se comporte agresiv și să ia punctaje mici la
testele cognitive comparativ cu acei copii ce nu au fost loviți, mai arată
noile cercetări.
Însă ce mi-a atras atenția cu adevărat a fost
descoperirea conform căreia pedeapsa fizică încetinește dezvoltarea cognitivă a
copiilor. Impactul va putea fi observat mai târziu asupra IQ-ului copilului.
Conform cercetărilor, pedeapsa fizică ar putea reduce materia cenușie din
creier – parte integrantă a sistemului nervos central ce influențează
intelingența și capacitatea de învățare. Descoperirea susține ipoteza că acei
copii și adolescenți care au fost abuzați sau neglijați au mai puțina materie
cenușie decât cei ce au fost tratați bine. Desigur că vorbim aici despre cazuri
serioase de abuz, însă totuși aceste date ne fac să conștientizăm impactul
serios de natură psihologică, emoțională și pe alocuri și fizică a pedepselor
corporale.
Pedeapsa fizică este așadar nenecesară, neproductivă și creează un deserviciu copilului. Ca și părinți trebuie să ne concentrăm eforturile în a deprinde mijloace neagresive și eficiente de disciplină. Însăși conceptul clasic de disciplină trebuie regândit în termeni de argumentare - empatie - comunicare - colaborare. Astfel vom reuși să înțelegem motivația din spatele comportamentelor nepotrivite ale copiilor noștri, care este singura problemă ce trebuie adresată. Pentru că aceste comportamente sunt doar manifestarea și nu substratul. Așadar când vom învăța să tratăm fondul și nu forma vom fi reușit să îi înțelegem așa cum merită.
 |
| Sursă: Facebook |
Surse:
http://www.psychologytoday.com/blog/the-me-in-we/201202/how-spanking-harms-the-brain
http://www.peacefulparenting.info/2013/02/17/the-facts-about-spanking-video-17-min/
http://www.examiner.com/article/spanking-the-argument-against-corporal-punishment
http://terapiafunctioneaza.ro/index.php/articole/40-bataia-e-rupta-din-rai
http://www.rawstory.com/rs/2014/04/16/study-spanking-doesnt-work-but-average-4-year-old-is-spanked-936-times-per-year-anyway/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu